INTERVIU Florin Chilian: „M-am îngrozit că sunt oameni care se bucură că cineva îi ia dreptul altcuiva de a lua apărarea unui om care are altă opinie”

Florin Chilian a fost invitat, la sfârșitul săptămânii trecute, la Festivalul de folk de la Gărâna. Artistul a acordat un interviu PRESSALERT.ro în care vorbește despre „alienarea” românilor din această perioadă, dar şi despre viitoarele sale albume.

–  De ce nu îl mai vedem, în ultima perioadă, la televizor pe Florin Chilian?

– Pentru că am reușit să văd dincolo de sticla televizorului și mi-am dat seama că în spatele aparențelor există patru grupuri de interese. Dacă faci un pas în spate îți dai seama că sunt trei, dacă mai faci un pas în spate vezi că sunt două și dacă ai suficientă distanță de întâmplare îți dai seama că este un singur grup și nici pe ălă nu-l vedem. Am refuzat să merg să vorbesc despre lucruri care-mi erau ușor incomode. Am spus că vin să vorbesc despre muzică și nu am mai fost chemat.

–  Adică fără politică?

– Fără politică. Pentru că ți-am zis – din punctul meu de vedere e o singură întâmplare. Cred că sunt singurul artist, că restul aleargă să să fie chemați la televizor, care am avut interzis la toate televiziunile pentru că am refuzat să mă iau de soția unui om. Le-am spus că eu nu fac din astea. Mi se pare jenant. Hai că suntem băieți, hai că mai facem caterincă la un șpriț, e una, dar e soția cuiva, mama cuiva. După care a  mai fost o interdicție susținută, cum nu s-a mai văzut niciodată,cu circulară trimisă tuturor realizatorilor când a fost faza cu drepturile de autor, acum patru – cinci ani, după care mi-am mai luat o interdicție când mi-am cerut drepturile de la o televiziune.

– Care e grupul acela de care vorbeai?

– Vezi ce spune Borcea, pardon  Bercea. (râde n.a.). Mi-am dat seama că meciurile sunt la alt nivel. Norocul nostru că au venit americanii să facă curat.

– Crezi că se face curățenie dacă au venit americanii?

– Cred că nu-și permit în flancul estic al NATO o întâmplare care să nu fie guvernabilă. Cred că au început curățenia. Cred că de la ei a plecat.

– Și poporul unde este în ecuaţia asta?

– Apropo de popor că toată lumea ne consideră balcanici și  înjură și pun cele mai rele adjective la întâmplarea asta cu balcanismul. Suntem la un drum de ăsta de patru imperii culturale și ies niște minuni de aici. După mintea e un miracol care nu știu dacă ni se cuvine, dar locuim în el, în balcanism, locuim în el. Este cum se spune despre un om care are  multe neamuri în sângele lui că e mai rezistent, că e mai ok. Așa suntem și noi. Altfel ce am văzut,ieri, astăzi, ține de alienare, crede-mă.

– Ce a fost cel mai șocant?

– Faptul că oameni în toată firea, femei, mame, au ajuns la niște invective, greu de crezut.

Eu nu m-am uitat la televizor, dar am citit așa  în diagonală pe presă. M-am îngrozit de ce se întâmplă și anume de faptul că sunt oameni care se bucură că cineva îi ia dreptul altcuiva de a lua apărarea unui om care are altă opinie. De ziariști vorbesc acum. Pentru că ziariștii, indiferent de parte cui sunt, iau apărare unui om care are altă opinie față de mine. N-am de ce să fiu supărat pe el. Trebuie să o accept pentru că ține de libertate mea de a mă întinde până când începe a lui.  E o nebunie definitivă ce se întâmplă. E o ură viscerală, din vintre plecată. E proverbul acela chinezesc, care e mai mult un blestem – să nu  dea Dumnezeu să apuci să trăiești vremuri interesante. Eu mă jucam la un concept ușor filosofic și mă bucuram că poți, dacă ai puțină mobilitate mentală, să încerci să prinzi întâmplarea, dar reziduurile vremurilor astea interesante cred că țin de boli psihice.

– Care ar fi antidotul pentru această  alienare a oamenilor?

– Educație. Adică toate lucrurile care s-au distrus sistematic. La noi nu mai există instrucție. Cultura e la pământ.

– Pe termen scurt, practic, nu avem nicio șansă…

– Genul ăsta de rezistență. Uite suntem aici la festivalul de folk, de la Gărâna. Cu toate piedicile merge înainte. Cineva vrea să facă ceva pentru el, dar care ajută zona, să fim serioși nimeni nu auzise înainte de festivalul de jazz, de Gărâna, dar  îi pui piedici. Genul ăsta de întâmplări reprezintă virgula, punctele de rezistență.

– Apropo de piedici, primarul Nicolae Robu, a pus, inițial, festivalul de jazz de la Timișoara suprapus peste cel de la Gărâna, unde vin foarte mulți timișoreni. Cum ţi se pare gestul?

– Scârbavnic, jenant. Oameni mici, mărunți. Pur și simplu nu înțeleg. Sunt lucruri despre care ar trebui să vorbesc foarte mult în adjective și dacă folosești într-o propoziție mai mult de două adjective nu mai e conversație, deja e ceartă. Și nu vreau Exista și oa altă variantă. E un necaz care vine de la Ceaușescu, că ăla a interzis avorturile. Era posibilitatea ca astfel de oameni să nu se fi născut.

– Când o să apară un nou album semnat Florin Chilian?

– Am avut 17 operații la mâna stângă. Am zis că dacă există posibilitate să nu mai cânt vreodată, am zis să fac o reverență, că eu nu am făcut comemorarea de zece ani, cum te pregătești tu să o faci pe cea de cinci ani de PRESSALERT, apropo la mulți ani, și douăzeci de presă, ești și tu nebun în felul tău, adică țăcănit rău. Am zis că dacă trebuie să renunț la muzică, într-un fel sau altul, să o fac cuviincios. După mintea mea se chema cvartet clasic – două viori, violă, violoncel, un fel de best of. Nu cum fac țăranii ăia, de pe primul album  le reorchestrezi, mai pui o tobă, mai pui trei clape să sune ca la nuntă, și gata. Mi-a luat ceva. E la master acum, la domnul Ștefan Elefteriu. Nu o să-i dau drumul, o să intru în alt proiect  care se cheamă” Plânsu’, râsu’ şi când o să fie gata şi acela o să le dau drumul.

 –  ” Plânsu’, râsu’ ” are legătură cu alienarea românească de care vorbeam mai înainte?

– Da are pentru că în albumul ăla vorbesc despre trei emoţii profund umane de care am cam uitat. Şi sunt cuprinse în cuvântul ăsta pe care fac pariu că nu-l ştii. Plânsul, râsul,  eu de mult nu am mai văzut de multă vreme oameni râzând aşa din inimă sau plângând în hotote, şi surâsul. Ne-au dispărut astea – ori avem dinţii strânşi, ori  priviri din astea limpezi că vezi cum le creşte părul pe partea cealaltă – proşti de put.