Spunea președintele “jucător” că întâlnirile sale cu Ponta sunt “un deliciu”. Nu avem nici cea mai mica îndoială că este așa, după ce am văzut deja celebrul episod al întâlnirii pe tema diminuării CAS-ului cu ilustra ministresă a Finanțelor, Irina Petrescu, și premierul Ponta. Trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului și să recunoaștem că președintele este “as” la făcut dezvăluiri privind incompetența și fățărnicia celorlalți jucători de pe scena politică. Totuși, președintele are și el, ca orice muritor de rând, un călcâi al lui Ahile, iar acest călcâi poartă numele Elena Udrea.
Nu îmi amintesc vreodată să fi luat apărarea mai abitir vreunui politician crescut la sânul său, nici măcar Ebei care era sacul de box al presei și al adversarilor, pe bună dreptate. Elena Udrea reușește, de fiecare dată, să ne ofere și un alt chip al președintelui, acela uman, acel al omului dispus să ierte oricât și oricum, cu prețul propriei demnități.
Traian Băsescu reușește, în prezența blondei, să devină vulnerabil, mic și insignificant, pălind în umbra pantofilor Prada, a bijuteriilor Chopard și a deux-piece-urilor Chanel. Blând ca un mielușel, cu luminițe care îi joacă în priviri ca unui adolescent îndrăgostit, primul om al țării ne asigură că are încredere în Elena Udrea – viitor președinte, o vede luptând împotriva altor candidați cu notorietate și susținere puternică de partid și ieșind câștigătoare din orice poziție.
Am convingerea fermă că o întâlnire cu “motănica” ar fi și mai delicioasă pentru publicul avid de senzațional decât orice bâjbâială ridicolă a lui Ponta. Aștept cu nerăbdare să fie făcută publică și întâlnirea de ieri, când Udrea a primit binecuvântarea președintelui pentru candidatura la Cotroceni și îmi și imaginez cum ar arăta dialogul memorabil dintre cei doi.
Udrea: Vai, domnule președinte, ce bine arătați astăzi.
Băsescu: Hahaha. Lenuțo, ia vino să stai pe scaunul meu să vedem cum ți se potrivește, să te obișnuiești cu postura, că din decembrie va fi al tău.
Udrea: Da! Este foarte confortabil. Vă mulțumesc că mi l-ați ținut călduț. Dar, să știți, că parcă tapiseria asta nu se prea potrivește cu stilul meu. Cred că o să comand una specială de la Paris, că a scos anul ăsta Lagerfeld niște imprimeuri geniale, poate aleg unul animal print, ceva gen tigru, că merge perfect cu firea mea de felină războinică.
