Localitate aflată în partea de nord-vest a judeţului Timiş, la graniţa cu Ungaria, Cenadul – denumit în Legenda Sfântului Gerard „urbs Morisena” – este una din cele mai vechi aşezări bănăţene, destul de însemnată încă de pe timpul Daciei romane. Tot aici s-a aflat reşedinţa voievodului Ahtum, care fusese botezat la Vidin, în rit ortodox, şi ridicase la Morisena o mănăstire în care a adus călugări greci. În urma trădării vărului său, Chanadinus, oastea lui Ahtum a fost înfrântă de regele Ştefan I iar voievodatul său a trecut sub ascultarea regelui maghiar.
În locul mănăstirii ortodoxe a fost ridicată o biserică de rit apusean şi s-a înfiinţat, la 1030, un episcopat catolic, primul episcop al acestuia fiind italianul Gerardo Sagredo. Cenadul a devenit astfel un centru papal care a căutat să introducă în Banat cultul apusean, pe lângă curtea episcopală fiind deschisă şi o şcoală de misionari catolici.
Deschizător de drumuri pentru catolicism în estul Europei
De istoria Cenadului se leagă şi legenda Sfântului Gerard, care datează din secolul al XII-lea. Veneţian de origine, Gerardo Sagredo a intrat în viaţa monahală de mic copil, în jurul vârstei de şapte ani.
S-a alăturat benedictinilor, devenind stareț la acum celebra San Giorgio Maggiore din Veneția.
Mai târziu s-a hotărât să plece în pelerinaj, la Ierusalim, dar cum drumul său trecea prin Ungaria, a ajuns la curtea regelui Ştefan, care l-a rugat să rămână aici pentru a-l ajuta să creştineze populaţia regatului. Timp de mai mulţi ani, el a fost abatele mănăstirii din Banonybél, dar după înfrângerea voievodului Ahtum, regele Ştefan i-a încredinţat conducerea episcopiei din Cenad.
După moartea regelui, în 1038, pe tronul Ungariei a ajuns regele Petru dar după moartea acestuia, în 1046, o mare revoltă populară a pornit împotriva creştinătăţii, Câmpia Panonică fiind încă locuită de numeroşi păgâni unguri. Episcopul Gerard a pornit spre Pesta pentru a-l întâmpina pe Andrei, devenit rege chiar în timpul rebeliunii, dar şi pentru a încerca să liniştească revolta. A fost însă prins de răsculaţi şi urcat pe muntele Gellért, unde a fost pus într-un coş şi aruncat la poalele acestuia. Cum încă trăia, a mai fost lovit cu o piatră şi împuns cu o lance. Potrivit legendei, a fost înmormântat la Pesta dar câţiva ani mai târziu rămăşiţele sale au fost aduse la Cenad şi îngropate în biserica episcopală.
Sarcofagul de la Cenad
Episcopul a fost sanctificat în 1083 şi se spune că în tot cursul Evului Mediu, până la venirea turcilor, mormântul său a fost loc de pelerinaj, unde s-au vindecat numeroşi bolnavi. La 1367, când regina Elisabeta, soţia regelui Ludovic I al Ungariei, a dăruit sume mari pentru refacerea abaţiei din Cenad, moaştele Sfântului Gerard au fost depuse într-o cutie din argint dar, în faţa primejdiei turceşti, au fost luate din biserică şi duse la adăpost, undeva în Italia. Când s-au făcut fundaţiile actualei biserici, s-au descoperit ruinele unui lăcaş de cult mai vechi şi un sarcofag gol, care se presupune că ar fi adăpostit moaştele Sfântului Gerard. Sarcofagul din piatră, un unicat în arta central-europeană, se află acum în biserica romano-catolică din Cenad.
