Știți care e cea mai proastă veste pentru școala românească în aceste zile? Că e an electoral. Și dacă nici până acum autoritățile galonate politic nu prea au dat din coate pentru a reconstrui sistemul educațional, să vedeți lehamite în lunile ce urmează. Printre ordonanțe de urgență periculoase pentru supraviețuirea statului de drept, printre milioane de găleți cu apă rece, cu ușile închise și lumina stinsă, școala noastră se pregătește, cu frică, de noul an. Cu sedii bombardate, toalete în fundul curții, cu programe și manuale plimbate de la o ambiție politică la alta, educația românească este un copil îmbătrânit înainte de vreme, abuzat și conștient de slăbiciunea sa.
Vin alegerile, iar școala nu este pe lista priorităților.
Poate la anul. Reveniți atunci. Guvernul își mai îndeplinește norma de PR anunțând venirea unor microbuze pentru transportul copiilor din sate spre școli. Dacă cei care își dau mâna în fața camerelor TV ar face niște vizite în cătunele respective, poate ar afla că, și cu microbuze, sunt copii care au scos și ei școala de pe lista priorităților. Ați văzut vreo intenție de a schimba ceva în sensul ăsta?
Deși nu cred în teorii ale conspirațiilor, mega-proiectul „țara te vrea prost” merge de minune. Că e urzit sau că le iese autorităților din educație pur și simplu, aproape că nu contează. Cert e că, astăzi, în loc de un sistem, avem o grămadă de paie care, dacă ne uităm bine, a și început să fumege. Nici nu mă mir că cei care au prins școala comunistă o regretă, deși, în mare parte, nu a fost decât o bulimie a teoriei fără practică. Bugetele pentru educație rămân la limita subzistenței, iar aruncarea școlilor în ograda primăriilor le-au adâncit și mai mult în mizerie. Statul s-a spălat pe mâini încă odată, iar acum e ocupat cu alte treburi. Lupta pentru putere se întețește, așa că ne întoarcem, copii și adulți, în banca noastră spartă, cu ochii la tabla murdară și cu certitudinea că nici anul acesta clopoțelul nu sună a nimic bun.
