TIMIȘOARA UITATĂ Şcoli timişorene (II) Povestea celor mai importante instituții de învățământ...

TIMIȘOARA UITATĂ Şcoli timişorene (II) Povestea celor mai importante instituții de învățământ din urbe

0
DISTRIBUIȚI

colegiul emanoil ungureanuMai multe şcoli importante au fost construite la Timişoara la începutul secolului trecut, cele mai multe păstrându-şi şi astăzi destinaţia iniţială, chiar dacă unele şi-au schimbat profilul.

Şcoala orăşenească de meserii

Dezvoltarea industrială a oraşului a dus la creşterea numărului celor care doreau să înveţe o meserie, aceasta fiind categoria care avea să constituie burghezia oraşului, încă din secolul al XVIII-lea. În 1879 se deschisese în oraş o şcoală de arte şi meserii dar cum numărul copiilor care voiau să urmeze cursurile unei astfel de şcoli creştea, în anul 1899 a început construcţia unei noi clădiri care avea să adăpostească o şcoală cu un asemenea profil. Pe baza planurilor întocmite de Albert Vigh, clădirea a fost construită de cunoscutul antreprenor timişorean Eduard Reiter şi a fost terminată un an mai târziu. A fost prima clădire ridicată pe locul fostelor ziduri şi bastioane ale cetăţii din vecinătatea castelului Huniazilor, care fuseseră dărâmate cu puţin timp în urmă. Fosta şcoală orăşenească de meserii, astăzi colegiul Tehnic „Emanoil Ungureanu”, are o faţadă realizată în stil clasic şi o intrare marcată de trei arcade. Dacă parterul iese în evidenţă prin bosajele  realizate pe zidărie, cele două etaje sunt decorate cu pilaştri terminaţi în capiteluri corintice. În interior s-au amenajat spaţii mari şi luminoase, pe lângă sălile de clasă fiind prevăzute atelierele necesare şi multe alte anexe. Şcoala a fost înzestrată cu întreg utilajul necesar, de la mobilier şi material didactic până la maşinile şi uneltele de care elevii aveau nevoie pentru a deprinde diverse meserii. Ulterior, pictorul Ştefan Szönyi a realizat fresca monumentală din sala festivă, de 15 metri lungime şi patru metri lăţime, care a fost restaurată în anii ’80 de pictorul V. Ţigu. Şcoala a fost inaugurată la 1 septembrie 1900, în prezenţa ministrului maghiar al educaţiei, şi s-a dovedit a fi extrem de folositoare oraşului, căci numărul ucenicilor a crescut de la an la an. În perioada interbelică a fost o şcoală de arte şi meserii, singura din regiune, care pregătea meşteşugari pentru întreaga provincie a Banatului, iar în 1942 a devenit liceu industrial. În 1940 au fost adăpostiţi în şcoală 102 elevi refugiaţi de la şcolile din Oradea, Satu-Mare, Baia-Mare şi Târgu-Mureş iar între anii 1940 şi 1942 a adăpostit şi un lagăr antifascist. În timpul regimului comunist liceul a fost transformat în şcoală medie tehnică pentru electroenergie şi electrotehnică, dobândind, în 1958, numele de Şcoala „Electromotor”, iar în 1975 a devenit liceu industrial, păstrându-şi acelaşi nume. Astăzi, fosta şcoală de meserii este Colegiul Tehnic „Emanoil Ungureanu”.

scoala generala fabric

Şcoala generală din Fabric

Pe locul actualei şcoli generale din vecinătatea pieţei Badea Cârţan funcţiona, încă din 1869, o şcoală de băieţi, iar din 1899 două secţii ale şcolii de stat, pentru băieţi şi fete.


Pe lângă sălile de clasă, aici se aflau şi locuinţele dascălilor care predau la şcoală. Datorită creşterii numărului de elevi, a devenit necesară construcţia unei noi clădiri, cu mai multe săli de clasă şi mai multe locuinţe pentru învăţători. Edificarea actualei clădiri, cu etaj, a început în vara anului 1912, suma estimată pentru construcţia acesteia ridicându-se la 159.342 coroane. Construcţia trainică, cu etaj, a fost concepută cu săli spaţioase şi coridoare largi iar faţada a fost decorată cu basoreliefuri  în care se pot vedea portrete şi grupuri de copii cu cărţi în mâini, sugerând destinaţia clădirii. În anii interbelici a fost şcoală de stat pentru băieţi iar apoi s-a comasat cu şcoala de fete, devenind instituţie de învăţământ mixtă. Astăzi este o şcoală generală de cartier dar clădirea se distinge şi astăzi în zonă, prin sobrietatea şi eleganţa ei.

liceul silvic

Liceul silvic

Liceul a fost construit în anul 1902, în mijlocul Pădurii Verzi, după ce s-a obţinut aprobarea înfiinţării unei şcoli cu un asemenea profil la Timişoara. Pe locul respectiv se afla, în secolul al XVIII-lea, un castel de vânătoare iar mai târziu un renumit restaurant, cu sală de dans, foarte cunoscut în oraş. Ceremonia de inaugurare a liceului a avut loc la sfârşitul anului 1902, în prezenţa ministrului ungar al agriculturii, Ignatz Daranyi, a primarului şi a altor oficialităţi locale şi, timp de mai bine de un veac, acesta a format numeroase generaţii de specialişti în domeniu.

scoala de cadeti

Şcoala de cadeţi

Rolul militar şi strategic pe care l-a avut Timişoara în fostul imperiu al Hasburgilor a făcut ca multe din vechile clădiri, păstrate până astăzi, să aibă o destinaţie cazonă, pentru militarii aflaţi aici ca să apere cetatea. Clinicile Noi, construite între anii 1902-1903, au fost, iniţial, o şcoală de cadeţi, care avea menirea de a asigura buna instruire a elevilor care urmau să devină ofiţeri. Şcoala a fost ridicată în imediata apropiere a porţii Vienei şi a celor trei cazărmi din vecinătate, întreaga zonă având, prin excelenţă, un rol militar. Clădirea în stil clasic, cu două etaje, se remarcă prin frontonul principal şi acoperişul decorativ. O clădire mai veche din curte este cunoscută astăzi sub numele de Corpul doi al spitalului. Şcoala era înconjurată cu un gard de cărămidă şi fier forjat, specific multor clădiri ale oraşului din epoca respectivă. Imobilul avea săli de curs, dormitoare şi anexe iar o parte a actualului parc botanic era, la vremea respectivă, al şcolii. După primul război mondial, şcoala a fost desfiinţată iar clădirile au fost atribuite spitalului municipal, pentru amenajarea unor clinici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.