TIMIȘOARA UITATĂ Şcoli timişorene (IV) Din școală comercială, în primărie municipală. Cum...

TIMIȘOARA UITATĂ Şcoli timişorene (IV) Din școală comercială, în primărie municipală. Cum au apărut instituțiile de educație financiară în perioada interbelică

0
DISTRIBUIȚI

primaria-timisoaraÎn anii interbelici au funcţionat la Timişoara două şcoli de comerţ, dintre care una izraelită. Construcţia şcolii comerciale româneşti a fost începută încă din anul 1914 dar din cauza războiului a fost terminată abia în 1925. Fosta şcoală comercială este astăzi clădirea primăriei municipale.

Şcoala comercială română

Planurile pentru clădirea şcolii comerciale au fost întocmite de arhitectul Székely László, o asemenea instituţie de învăţământ devenind extrem de necesară pentru comercianţii tot mai numeroşi ai oraşului, căci, după tradiţia austriacă, Timişoara se dezvolta ca un oraş mercantil. Un curs comercial de un an exista încă din secolul al XIX-lea, ulterior, durata acestuia a crescut la doi şi apoi la trei ani, astfel încât, la sfârşitul secolului, a dobândit rang de şcoală comercială superioară. Timp de aproape un secol, şcoala a funcţionat în spaţii închiriate şi încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, comercianţii din oraş, băncile şi primăria au pus problema construirii unui sediu propriu pentru şcoala comercială. Pentru edificarea acesteia, s-a atribuit tot un teren ocupat anterior de zidurile cetăţii iar lucrările de construcţie au fost finanţate din subvenţii. Proprietate a primăriei, noua şcoală a avut un caracter comunal până în 1922, când a fost cedată ministerului.

scoala com-primariaPână în 1919 a fost ridicat doar parterul clădirii, căci lucrările fusesră întrerupte din cauza războiului. Şcoala avea un acoperiş provizoriu, de hârtie gudronată, dar a început să funcţioneze chiar şi în aceste condiţii. Lucrările de construcţie, realizate de Alexandru Ioţcu şi Ştefan Pautz, au continuat între anii 1920-1925, când a fost terminat şi acoperişul, iar în 1929 s-au făcut finisajele exterioare. Pe faţadă se pot remarca deja, ca elemente decorative, arcurile care încadrează ferestrele şi stucaturile cu motive româneşti, streşinile late, turnul acoperişului şi un foişor. Clădirea a fost dotată cu mobilier nou, s-a înfiinţat laboratorul de fizică şi chimie şi colecţia de tablouri geografice, istorice şi etnografice, s-au procurat hărţi şi s-a organizat biblioteca elevilor şi a profesorilor.


Şcoala avea o sală festivă de 350 de locuri, astăzi sala de consiliu a primăriei, care şi-a pierdut cele mai multe elemente decorative după ce a trecut printr-un nefericit proces de modernizare. Liceul comercial care a funcţionat aici în perioada interbelică avea secţii în limba română, germană şi, timp de câţiva ani, în limba maghiară iar aici au predat profesori extrem de bine pregătiţi, care-şi dobândiseră un bun renume. După instaurarea regimului comunist, liceul a fost desfiinţat, iar în 1946 a fost mutată aici primăria municipiului.

camin ucenici

Căminul de ucenici

În anul 1935, pe actualul bulevard al Revoluţiei, a început construirea celui de-al patrulea cămin de ucenici al oraşului, acesta fiind primul ridicat de către administraţia românească. Planurile existau încă din 1905 dar ele au fost concretizate abia în deceniul al patrulea al secolului trecut de către arhitectul bucureştean C. Taşcu. Edificiul, cu o arhitectură specifică anilor interbelici, a fost terminat în 1937 şi a fost dat în folosinţă în luna septembrie, când au început cursurile şcolare. La vremea respectivă era cel mai modern din România şi a rămas în istoria arhitecturii ca primul edificiu pe deplin izbutit estetic care fusese realizat din beton armat. Clădirea avea şase săli de clasă şi 22 de dormitoare iar la subsol se găsea bucătăria, sala de mese cu 250 de locuri şi alte anexe.

camin-ana aslanCăminul adăpostea între 400 şi 600 de ucenici. În anii 1945-1946, în clădire a funcţionat Direcţia Generală a Rezervelor de Muncă iar după 1948 a devenit şcoală de meserii şi direcţia de învăţământ locală. Din 1964 s-a transformat în şcoală profesională cu curs de zi şi seral iar în anii ’70 aceasta a fost dublată de un liceu industrial, cu secţii în limba germană şi maghiară, instituţia fiind subordonată Ministerului Construcţiilor de Maşini, care, în 1976, a fost dat UMT-ului. Liceul industrial al UMT-ului s-a mutat în 1978 într-o clădire nouă iar cea de pe bulevardul Revoluţiei a fost dată unui institut de cercetări al aceluiaşi minister, tot aici atribuindu-se spaţii pentru filiala Electronica şi pentru finanţele publice. Mai târziu, în clădirea fostului cămin a început să funcţioneze liceul sanitar „Ana Aslan” iar în cealaltă aripă, direcţia generală a finanţelor publice şi alte instituţii de control financiar de stat.

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.