Pe principiul șaorma cu de toate, cum îi place poporului, se inaugurează, la Timișoara, fântânile cu de toate: țâșnitoare, luminițe colorate, firme mulțumite de contractele primite, edil fericit, declarații spumoase și cetățeni fascinați. Ce poate fi mai frumos? Primăria Timișoara are de toate pentru toți, un amalgam care să fie pe placul oricărui segment de populație. Jazz pentru „les connaisseurs”, fântâni vesele pentru tot poporul, piste de biciclete lipsite de logică pentru deliciul presei, mici și bere pentru muncitorii la târnăcop, străzi care azi se sparg, mâine se asfaltează, urmând ca ciclul să fie reluat la fiecare șase luni. Multicultural și multietnic, orașul Timișoara mulțumește toate gusturile. Primarul Nicolae Robu poate foarte ușor să facă tranziția de la o piesă de teatru, la o paranghelie cu mici și bere, dovadă că a înțeles că pentru a conduce un oraș nu e nevoie de proiecte bine realizate, bazate pe un plan de bătaie pe termen mediu și lung, ci de adaptabilitate, de a intra în horă, oricare îți sunt partenerii de dans.
Din păcate, în acest fel, Timișoara nu va cunoaște o evoluție reală.
Va străluci în noapte asemeni luminițelor amplasate pe artezienele inaugurate cu fast, dar va fi lipsită de personalitate, de o identitate proprie, demnă de marile orașe cu care primarul nu ezită să o compare. De abia aștept să ne copieze și alții. Să vedem la Fontana di Trevi, la Roma, o instalație kitchoasă de luminițe multicolore, care să atragă turiștii dornici de selfie-uri, sau, în Stephansplatz din Viena, mimii plimbându-se cu tăvițe cu mici și bere pe care să le servească trecătorilor într-o baie de mulțime. De ce să nu aibă și ei palmieri pe străzile centrale și palate cu turnulețe, care să arate bunăstarea. Să învețe de la noi! Clădiri, perle arhitecturale, lăsate în paragină, muzee care sunt ele însele exponate ale trecutului, dar multe invenții brevetate de un primar atotștiutor, autosuficient, un gospodar de toată isprava.
Vorba aia, doar sloganul de campanie al PNL suna cândva „vrem o țară ca afară”. Probabil, ca undeva în afara spațiul Schengen, undeva în afara spațiul unde ce e frumos și trainic se traduce prin artă și arhitectură. La noi astfel de lucruri sunt perimate, iar luminițele colorate, gablonțurile și kitsch-ul ne fură ochii și ne vrăjesc mințile.
Excelent articol! Am invatat sa ne multumim cu putin iar Robu este foarte putin pentru un oras de talia Timisorii. Nu are viziune,nici perspectiva,e unprodus pur electoral
problema e, cat la suta din timisoreni au mai ramas de talia orasului Timisoara, asa cum il stim din alte timpuri. politicienii raman produsul societatii totusi.
Mirela Stoeac Vladuti,as dori si eu daca se poate si nu e cu suparare,sa imi dati definitia de kitsch. Nu zic ca ii cea mai spectaculoasa realizare din punct de vedere estetic dar totusi…Parerea mea ii ca aveti prea mari pretentii si aspiratii pentru un oras care pana la urma se afla in Romania. Si acuma imi vine in minte imaginea cu aceia care nu au ce pune pe masa dar vor ”smartfon”.