Povestea FASCINANTĂ a mânăstirii care funcționează fără întrerupere de peste 800 de...

Povestea FASCINANTĂ a mânăstirii care funcționează fără întrerupere de peste 800 de ani. Ce legende o înconjoară GALERIE FOTO

1
DISTRIBUIȚI

hodos-bodrog - imagine veche

Pe malul stâng al Mureşului, la doar câţiva kilometri de oraşul Arad, se află mănăstirea Hodoş-Bodrog, unul din cele mai vechi aşezăminte monastice din ţară şi cel mai vechi din eparhia arădeană, care a împlinit mai bine de opt secole de la prima atestare documentară şi a avut o viaţă monahală neîntreruptă.

Alături de grupurile de biserici vechi din Ţara Haţegului şi Ţara Zărandului, mănăstirea Hodoş-Bodrog este unul din puţinele monumente medievale vechi care s-au păstrat pe valea Mureşului inferior şi cel mai important dintre acestea. Valoros monument de arhitectură bisericească, mănăstirea păstrează elemente de arhitectură din secolul al XIV-lea, pictură murală de la începutul secolului al XVII-lea, numeroase manuscrise slavo-române din secolele XV-XVII şi vechi odoare bisericeşti, din aceeaşi epocă îndepărtată.

Legenda mănăstirii

Legenda spune că mănăstirea a fost zidită pe locul în care, odinioară, păştea o cireadă de vite. Într-o bună zi, un taur a scos din pământ, cu cornul, o icoană aurită şi strălucitoare a Maicii Domnului. În semn de cinstire, pe locul în care ar fi fost aflată icoana, s-a ridicat altarul mănăstirii iar pentru a întări tradiţia, în mănăstire se păstrează capul pietrificat al taurului şi icoana despre care se spune că este făcătoare de minuni. Icoana, pictată pe lemn, este însă de dată mai recentă, probabil din secolul al XVI-lea, şi o înfăţişează pe Maica Domnului cu pruncul în braţe, amândoi purtând coroană pe cap.

Peste opt veacuri de la atestarea documentară

O străveche biserică în apropiere de comuna Felnac este pomenită în documente încă în anul 1177, sub denumirea „Hvdust” şi istorici locali de la începutul secolului al XIX-lea au afirmat că aceasta era locuită de călugări de rit răsăritean pe vremea voievodatelor dinaintea cuceririi maghiare. În anul 1293 este menţionată sub numele „Hudus-monostura”, iar în secolele următoare se generalizează termenul de „Hodos”, în secolul al XV-lea apărând şi toponimul Bodrog, din ce în ce mai răspândit după dispariţia satului Hodoş, în secolul al XVIII-lea.

Influenţa bizantină

După cum remarca Nicolae Iorga, forma arhitecturală a actualei biserici mănăstireşti, care datează din secolul al XIV-lea, indică o mare asemănare cu cele de la Vodiţa sau Tismana, Cotmeana sau Cozia, în contextul legăturilor existente la acea vreme între Ţara Românească şi ortodocşii din regatul maghiar. Aceasta a suferit de-a lungul timpului numeroase modificări, mai ales în secolul al XVIII-lea, când vechea structură bizantină a fost completată cu elemente baroce, dar a păstrat, în cea mai mare parte, structura iniţială.

Edificiul a fost construit din piatră cioplită şi cărămidă, la fel ca bisericile muntene, şi mult mai târziu, probabil în timpul restaurării din secolul al XVIII-lea, o parte a pereţilor a fost tencuită. În zidurile bisericii şi într-un paviment exterior au fost identificate şi câteva cărămizi romane, provenite, probabil, dintr-o aşezare romană ale cărei urme au fost descoperite în apropiere de Bodrogu Nou.

Loc de pelerinaj

Mănăstirea a dăinuit şi în timpul ocupaţiei turceşti şi a fost restaurată la începutul secolului al XVII-lea, iar în a doua jumătate a secolului a jucat un rol din ce în ce mai însemnat în viaţa religioasă din partea de vest a ţării. O nouă restaurare importantă a mănăstirii s-a făcut în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în timpul episcopului Sinesie Jivanovici, iar mănăstirea a ajuns un important loc de pelerinaj şi pentru călugări din Principatul Transilvaniei, ba chiar din Rusia sau Grecia.

 

În urmă cu un veac, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, când se sărbătorea hramul mănăstirii, încă veneau mii de pelerini din numeroase localităţi, unele foarte îndepărtate de mănăstire.


La sfârşitul secolului al XIX-lea, mănăstirea a fost condusă, mai bine de zece ani, de însuşi episcopul Ioan Meţianu, iar succesorul său, Augustin Hamsea, a făcut ample reparaţii ale edificiilor monahale. Printre monahii mănăstirii s-au numărat cele mai proeminente personalităţi ale bisericii ortodoxe, printre care Miron Cristea, primul patriarh al României, sau Roman Ciorogariu, promovat episcop imediat după Unire. Mănăstirea s-a bucurat de îngrijire deosebită şi în perioada în care în fruntea eparhiei arădene s-a aflat episcopul Nicolae Corneanu, acum mitropolit al Banatului, sau episcopul Teoctist, care avea să ajungă mitropolit al Moldovei şi apoi patriarh al bisericii ortodoxe române.

Tezaurul de artă bisericească

În anii interbelici, cunoscutul pictor bisericesc Atanasie Demian a curăţat vechea pictură murală care datează de la începutul secolului al XVII-lea şi a zugrăvit, în stilul vechilor picturi, bolta şi pereţii pronaosului, care se deteriorase cu desăvârşire de-a lungul secolelor. Remarcabile sunt picturile care înfăţişează praznicele mari, ciclul patimilor şi o parte din minuni, precum şi câteva teme din Vechiul Testament, într-o concepţie iconografică de tradiţie bizantină. În atelierul de sculptură al mănăstirii s-a sculptat în acei ani şi actualul iconostas al bisericii mănăstireşti.

Mănăstirea Hodoş-Bodrog deţine şi un vechi tezaur de artă cu obiecte din diferite epoci: argintărie, icoane vechi, o colecţie importantă de manuscrise slavo-române cu ilustraţii remarcabile din punct de vedere artistic şi câteva vechi obiecte de orfevrărie din secolul al XVI-lea. Mănăstirea are şi o valoroasă bibliotecă de carte veche bisericească, în care se mai păstrează cărţi şi manuscrise pe care aceasta le deţinea încă din secolul al XVI-lea, precum şi o bogată arhivă constituită încă în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, cu documente scrise în latină, germană, sârbă, maghiară şi română, de o mare importanţă documentară.

Foto: manastireabodrog.ro

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.