TIMIȘOARA UITATĂ Cele patru palate care au „crescut” lângă rămășițele vechiului bastion

TIMIȘOARA UITATĂ Cele patru palate care au „crescut” lângă rămășițele vechiului bastion

1
DISTRIBUIȚI

 

cetate-palatele-1918

Dărâmarea fortificaţiilor la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX a permis extinderea cartierului Cetate şi construirea câtorva imobile în stilul Secession şi eclectic, care s-au impus în acei ani în arhitectura oraşului şi, la un imobil construit după Marea Unire, chiar piese decorative inspirate din tradiţia pastorală românească. Cele mai reprezentative imobile au fost construite între actualele străzi Martin Luther şi Hector, în dreptul bastionului Theresia, care a scăpat de demolare, şi peste drum de cazarma Transilvaniei, dărâmată ulterior. Cele patru palate, lipite unul de altul, cu aceeaşi înălţime, reprezintă o suită foarte reuşită pentru stilul anilor 1900, cum nu mai există decât în Piaţa Victoriei şi parţial pe bulevardul 3 August 1919. Sunt monumente istorice de referinţă pentru Secession-ul timişorean în zona Cetate, unde elemente ale noilor stiluri se mai întâlnesc doar la clădirile supraetajate şi refăcute.

Banca „Timişiana”

La intersecţia străzii Martin Luther cu bulevardul Revoluţiei, unde odinioară se afla o piaţă şi clădirea în care se afla camera de tortură a oraşului, terenul, care era al primăriei, a fost vândut băncii „Timişiana”, o bancă românească din monarhia austro-ungară. Acesta era râvnit şi de armată, care dorea să construiască aici o închisoare militară, şi, la un moment dat, l-a ocupat cu forţa, înconjurându-l cu sârmă ghimpată şi păzindu-l cu soldaţi. Conflictul a fost în cele din urmă aplanat în favoarea băncii, care, după ce a perfectat cumpărarea în 1911, a ridicat aici o clădire cu trei etaje după proiectul arhitectului Josef Krammer. Imobilul, cu faţada pe ambele străzi, avea parterul şi un etaj destinat sediului bancar, în timp ce etajele superioare, cu 15 apartamente şi 40 de camere, erau locuinţe de închiriat.

cetate palate

Construcţia poartă amprenta stilurilor caracteristice anilor de la cumpăna dintre veacuri. Faţada este sobră, decorată cu coloane dorice şi capiteluri false, elemente geometrice şi câteva balcoane aflate la cel de-al doilea etaj, iar acoperişul înalt, cu lucarne, dă clădirii o anumită supleţe. Banca, a cărei intrare era separată de cea a locatarilor, avea un hol extrem de elegant, cu coloane de marmură, şi o scară care se armoniza cu întregul spaţiu. Până la naţionalizare, banca „Timişiana” a fost una din cele mai prestigioase bănci ale oraşului.


Ulterior a devenit sediul BCR iar în prezent aici se află Banca Italo-Romena.

Palatele Klein şi Gombos

În continuarea băncii „Timişiana” au fost ridicate, imediat după construirea acesteia, încă două palate. Primul este palatul Klein, pentru care arhitectul Jenö Klein a obţinut autorizaţie de construcţie în 1911. Liniile curbe sunt mai puţin folosite, construcţia remarcându-se printr-o tendinţă mai accentuată spre geometrizare. Edificarea următorului palat, al cărui comanditar a fost Lipot Gombos, a început în 1912. Ambele clădiri au câte trei etaje cu balcoane, nişe sau ferestre ornamentale ca elemente decorative ale faţadei.

Palatul Ciobanu

Mult mai târziu, după unirea Banatului cu Regatul României, s-a ridicat, la următoarea intersecţie, palatul avocatului Pompiliu Ciobanu, figură marcantă a oraşului în anii premergători Marii Uniri. Impunătorul edificiu, care a rămas cunoscut sub numele proprietarului său, a fost ridicat între anii 1924-1926 pe terenul rămas viran după dărâmarea zidurilor cetăţii şi a fost proiectat de nu mai puţin celebrul arhitect Mathias Hubert, autor a mai multor clădiri emblematice ale oraşului. Imobilul are trei etaje şi o mansardă iar pe colţ se înalţă un turn masiv, cu câte două ferestre. Faţada se remarcă printr-un decor eclectic iar sub turnul aflat pe colţul clădirii se află două statui care înfăţişează un cioban şi o ciobăniţă cu suveică în mână. Printr-un joc de cuvinte astfel creat se îndeplinea, pe de o parte, dorinţa proprietarului de a-şi impune numele şi de a-l face cât mai cunoscut iar pe de alta statuile aveau o adevărată valoare simbolică, aducând în atenţie tema ţăranului român şi o străveche ocupaţie a acestuia.

cetate palat ciobanu-statui

În primii ani după Marea Unire, care însemnau începutul unei noi epoci în istoria oraşului, aceste elemente decorative cu valoare de simbol aveau o semnificaţie aparte. Palatul Ciobanu este unul din ultimele imobile Secession construite în oraş, căci în arhitectura noilor construcţii interbelice, chiar dacă s-au păstrat unele elemente ale stilului Secession sau eclectic, s-a impus tot mai mult stilul neoromânesc, apoi cel modernist şi cubist. Treptat, şi locul arhitecţilor din Budapesta a fost luat de cei din Timişoara sau Bucureşti.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.