Drumurile noastre poate. Poate nu

Drumurile noastre poate. Poate nu

0
DISTRIBUIȚI

vali silaghi 09

Suntem chiar în mijlocul acelei perioade a anului în care cantitatea de circ livrată populației depășește fără drept de apel cantitatea de pâine.

Se scot la înaintare dosare dubioase, beții din adolescență, dovezi de incompetență din trecut, se scot în evidență credințe religioase sau situații familiale.

Chiar nu mă interesează dacă un candidat la președinție e catolic, ortodox, budist sau pastafarian, și nu-s deloc îngrijorat dacă un candidat are doișpe sau zero copii. Chiar deloc. Sunt, însă, multe alte motive, dar hai să iau doar unul, la întâmplare.


M-ar îngrijora mai mult niște lideri care ignoră faptul că vecinii sârbi vor veni în curând, iar vecinii unguri au venit deja cu autostrada până la graniță, în timp ce noi vom ajunge la un nivel vag apropiat, poate, după 2030, încolo. Poate.

Să zicem că nouă, aici în vestul țării, ne e mai ușor să ajungem pe autostrăzile occidentale. Mai greu până ieșim de pe sublima centură a Timișoarei. Dar să conduci spre vest de la Constanța sau Tulcea, traversând toată România, bănuiesc că e un coșmar.

Dar până la urmă de ce ai vrea tu, ca politician român, ca populația să poată călători rapid și ușor, din toate colțurile țării, spre vestul Europei? Să-și urce orice badea Ion sau Gheorghe în troșcoletă, că tot se plictisește, la pensie, în Băicoi sau Ciorogârla, și să o ia șontâc – șontâc spre Ungaria, Austria sau mai departe? Și să aibă termen de comparație cu ce-i la el în ogradă, în Teleorman sau Giurgiu? Doamne ferește.

Cu sau fără copii, toți sunteți faini, dragi candidați, fără excepție. Fiecare „special” în felul său, vota-v-aș pe toți de multiple ori.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.