Habemus strategie culturală!

Habemus strategie culturală!

5
DISTRIBUIȚI

dana sarmes

Folosesc latinescul fiindcă mi se pare atât de mare realizarea primăriei Timişoara încât simt nevoia să devin preţioasă. Au angajat firmă de advocay&lobby (după 25 de ani în sfârşit!), dialoghează cu operatorii locali în cultură (în sfârşit!), se preocupă de oraşul adimistrat şi din perspectivă culturală (în sfârşit!). Pun la dispoziţie tot, resurse umane, săli de meating. Bun. Şi?  Dacă în continuare se comportă ca şi copiii răzgâiaţi, cărora li s-a furat jucăria! Acestea sunt condiţiile propice unei vieţi culturale dinamice şi diverse pe care vi le asumaţi?

Măi oameni buni, în cultură nu sunt bani!!! nu banii ăia din energie, nu ăia din autostrăzi, nu ăia din borduri sau imobiliare. Când se taie la buget de undeva, cultura e prima pe listă. Pe ce vă bateţi voi? Omuleţii care pun umărul în cultură o fac din pasiune, din credinţă şi din devotament. De cele mai multe ori vin cu bani de acasă. Pledaţi pentru multiculturalitate şi toleranţă, dar voi între voi vă scoateţi ochii. Vreţi Timişoara Capitală Cultuală Europeană, dar nu aveţi stomac să conlucraţi cu vecinii din curte. Proiectele Fundaţiei Timişoara Capitală Culturală displac primăriei, proiectele primariei displac unor ONG-uri, proiectele unor ONG-uri displac altor ONG-uri şi tot aşa. Avem trei teatre în aceaşi clădire fără niciun proiect comun, o platformă măcar, o propunere. Avem şcoli de artă, cam toate artele şi cam toate aceste şcoli luptă pentru supravieţuire. Alt discurs, îl lăsăm pentru altă dată. Avem trei galerii de artă private şi două ale statului care nu ştiu să se fi întâlnit vreodată toate cinci să fi discutat vreo strategie comună. Avem nişte festivaluri de muzică bună care se boicotează reciproc. Mai avem o mulţime de alte festivaluri.

Isteria care a cuprins oraşul odată cu concursul de a deveni Capitală Culturală Europeană în 2021 a dus spre cele mai elucubrante manifestări culturale, din nefericire cam lipsite de substanţă şi gust. Multe dintre aceste acţiuni au un puternic caracter populist, rafinamentele culturale regăsindu-se sporadic, atât de vag vizibile, încât par inexistente.


Festivalurile de stradă, fie că se cheamă Săptămâna Artelor, Bega Bulevard, Street Delivery, Acces Art, au aceeaşi structură, acelaşi public, ele detaşându-se prin artiştii cotaţi şi prezenţi şi câte o acţiune mai specială. Avem un muzeu de artă autist. Alt muzeu într-o renovare care nu se mai termină. Un Ordin al Arhitecţilor cam mut. Unele ONG-uri care fac din c…t bici! (cu bani de-o chiftea! fiindcă da, ştim, la cultură nu sunt bani). Unde mai pui cele câteva centre culturale, care sunt mai implicate în viaţa culturală decât mulţi care a trebui să fie.

Avem un oraş cu cele mai multe clădiri baroc din România, nu discutăm nici ce-i cu ele, nici unele pe mâna cui au ajuns. Avem un oraş care abia dacă numără 300 de ani şi e fermecător într-u eclectism. Şi avem o strategie culturală pe 10 ani. Un proiect excelent, ambiţios, care a costat ceva bănuţi, dar care pare tot mai greu de implementat în acest oraş a lui „io mis ăl mai.” Cunoscându-i pe toţi, mai bine sau mai puţin bine, cu unii dintre ei am avut chiar colaborări frumoase, mă întreb unde a dispărut solidaritatea. Comprehensiunea. În cultură nu vorbim despre concurenţă, sau nu acea care se aplică, de exemplu, la operatorii de telefonie mobilă. Nu este suficient să plantaţi sloganul evenimentul nostru SUSŢINE TIMIŞOARA CAPITALĂ CULTURALĂ pe afiş. Nu este suficient! Uite ce zic eu. Hai să facem cumva să nu ne mai călcăm pe bombeu şi să ne tot văicărim că nu sunt bani şi să găsim resurse, boeme dacă vreţi, şi să implementăm cumva acel proiect al fetelor de la metru cub, chiar dacă nu vom fi aleşi capitală culturală.

Ce îmi place la Proiect:

  1. Are coerenţă.
  2. Este bine documentat.
  3. Oricât de dureros sună, prezintă realitatea, poate puţin cam coafată.
  4. Oferă soluţii viabile.
  5. Poate fi implementat, dar atenţie!!! nu pe bâjbâite, cum se fac toate în ţara asta. Aici trebuie echipă, aleasă pe sprânceană, nu pe criterii politice şi de sânge. Trebuie competenţe profesionale, şi nu diplome de la privată!

Iar fiindcă eu consider atât de importantă o strategie culturală pentru Timişoara, indiferent dacă va ajunge sau nu Capitală Culturală, vă promit că voi monitoriza atent acest proiect şi implementarea lui. Şi nu uitaţi, avem nevoie de cultură ca să fim sănătoşi la cap.

5 COMENTARII

  1. As vrea sa va intreb unde se gaseste strategia culturala cu pricina…Putem sa o citim si noi, muritorii de rand, cei pentru care se fac proiectele astea? (ma gandesc ca pentru noi or fi, nu sunt nici pentru cladirile baroce, nici pentru oengiuri sau pentru preamarirea de sine a anumitor persoane)…..

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.