Mâine, la Teatrul Național din Timișoara, se caută o scrisoare pierdută și se întreabă „eu cu cine votez?”. Este vorba despre cunoscuta piesă de teatru a lui I.L. Caragiale, „O scrisoare pierdută”, care va fi pusă în scenă mâine, de la ora 19.00, în sala mare a TNT.
Ada Hausvater, invitată în cadrul emisiunii PRESSALERT LIVE, alături de actorul (și directorul adjunct) Ion Rizea a spus că ar face schimbări în legătură cu personajul Agamemnon Dandanache. În piesa lui Caragiale, Dandanache este caracterizat ca fiind „mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu”, candidatul trimis de la centru pentru a fi ales deputat, cel care întruchipează tipul demagogului, însă Ada l-ar schimba într-un personaj venit ca de pe altă planetă.
„Aș mai schimba la acest personaj, care vine și surprinde pe toată lumea, acest Dandanache, care e scris ca fiind aproape din istorie și cred că l-aș aduce în ziua de astăzi complet.
Dacă ar fi astăzi, Dandanache ar fi impecabil, arătând ca la 18 ani, splendid, plin de operații, întors înapoi cu 50 de ani, aproape un androgin, aproape să nu ști cine este. Cu cât omul ală e mai operat și mai transformat nu mai are emoție, nu mai are scrupule, nu mai are sentiment, nu contează cui dă scrisoarea, el trebuie să ajungă până la capăt. Acest Dandanache ar fi ca scos din filmele moderne, ar fi ca de pe altă planetă. Un om care nu mai este om, dar câștigă. Toate personajele care fac acțiunea sunt oameni cu suflet, oameni minunați, îi adori, dacă au sau nu au cap, este discuția a doua. Cât suflet au oamenii ăștia, e fabulos”, a explicat Ada Hausvater în cadrul emisiunii.
Ion Rizea a încheiat emisiunea cu scrisoarea lui Caragiale, trimisă din Germania după ce nu a mai vrut să trăiască în România, text cu care se va încheia și spectacolul de mâine: „Începem o altă istorie, mai puțin veselă decât cea de până ieri. Râsul și gluma nu ne va mai putea sluji de mângâiere ca altădată față cu cele ce se vor petrece în lumea noastră românească. Copiii noștri vor avea poate de ce să plângă. Noi am râs destul. Un dezastru mare ne pândește. Un dezastru incalculabil și nu văd în toată Europa astăzi pe nimeni care să ne compătimească. Ce am făcut, ce am dres, nu știu. Știu că lumea întreagă nu ne poate suferi. Am abuzat prin spirit de paradă și de bravadură de închipuit prestigiul. Am profesat cu furoare insolentă grandomania. Am tot aruncat praf în ochii lumii”.
