VIAȚA DUPĂ RĂZBOI Sarajevo, mărirea și decăderea orașului care ascunde o istorie...

VIAȚA DUPĂ RĂZBOI Sarajevo, mărirea și decăderea orașului care ascunde o istorie bogată și sângeroasă. Ce locuri pline de farmec puteți vizita FOTO

0
DISTRIBUIȚI
<


div class="press-in-article" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center; margin-top: 5px; margin-bottom: 5px; " id="press-1098206132">

sarajevo (10)

Este așezat într-o vale, în inima Alpilor Dinarici și ascunde o istorie bogată și sângeroasă. Un oraș care a schimbat destinul întregii Europe și a renăscut din propria cenușă pentru a deveni ceea ce este astăzi, capitala unei țări care, pentru vecinii sârbi, este un fel de călcâi al lui Ahile. Sarajevo, capitala Bosniei și Herțegovinei este locul unde au fost asasinați arhiducele Franz Ferdinand și soția s-a Sophie în 1914, și locul care, 70 de ani mai târziu, a găzduit Jocurile Olimpice de Iarnă din 1984. Sarajevo a stat sub cel mai lung asediu din istoria militară modernă, în timpul Războiului din Bosnia. S-au împlinit 100 de ani de la glonțul care a dus la uciderea a milioane de oameni și a distrus patru imperii, iar astăzi, după un secol, acolo își duc existența peste 400.000 de musulmani, catolici și ortodocși.

A fost punctul culminant al călătoriei mele din Bosnia și Herțegovina. Am plecat din Bijeljina seara și am ajuns în capitală a doua zi dimineața, pe la ora 10.00. O eroare a făcut să prelungim drumul cu 100 de kilometri, iar asta mi-a hrănit și mai tare curiozitatea. Nu poți să spui Sarajevo fără să faci referire la vreo scenă dintr-un film sau la vreo imagine premiată de World Press Photo. Am hoinărit pe străzile din capitală la pas. Printre zecile de clădiri vechi se remarcă renumitul hotel Holiday Inn. Mare și galben, hotelul care a găzduit presa în timpul asediului, este o pată de culoare printre zecile de blocuri pline de urme de gloanțe care parcă te urmăresc. Case pe jumătate distruse, ruine, poduri, religii diferite, totul face ca Sarajevo să fie un adevărat muzeu în aer liber.

Am pornit pe o stradă lungă plină de edificii printre care se afla și Facultatea de Arte Plastice, după care am ajuns în partea veche a orașului. Acolo am găsit o altă lume. Un bazar plin de lucruri colorate, care mai de care strălucitoare, ceșcuțe pentru cafea, covoare, suveniruri, musulmani, turiști și miros înnebunitor de burek. M-am plimbat de-a lungul străzii pietonale Ferhadija care era arhiplină. Pe această stradă se află și Moscheea Gazi-Husrev Bey, una dintre cele mai vechi din Bosnia și Herțegovina. A fost construită în 1531, iar în interior are o curte mare în mijlocul căreia se găsește o fântână. Dacă te uitai în jur vedeai numai ochi, asta pentru că în jur se învârteau zeci de musulmance acoperite din cap până în picioare.

Celebrul Pod Latin și Muzeul Național din Bosnia

După plimbarea din „micul Instanbul”, am ajuns la celebrul Pod Latin. În acel moment parcă a început să se deruleze filmul Atentatului de acum 100 de ani. Este cel mai vechi pod din capitală și a fost construit prima dată din lemn, în anul 1541. În timpul Iugoslaviei s-a numit Principov, dar din 1992 și-a schimbat numele în Podul Latin. Parcă ți-l și imaginezi pe Gavrilo Princip mișunând pe la colțurile străzilor ca să aleagă locul potrivit din care poate să lovească – la intrarea pe un acest pod, situat pe canalul Mijacka. O altă clădire care îți stârnește fiori este Sediul Central al Poștei. A fost construit la începutul secolului XX, dar pe doi mai 1992 a fost ars în totalitate. Ulterior renovată, clădirea atrage mulți turiști pentru că, în interior, are un ceas mare de alamă agățat.

Muzeul Național din Bosnia, cel care a supraviețuit celor două războaie mondiale și asediului orașului Sarajevo din anii 1990, astăzi nu mai poate fi vizitat. A fost închis acum doi ani din cauza lipsei de fonduri și a conflictelor politice cu care s-a confruntat această țară. La Muzeul Național din Bosnia se găsește expus celebrul manuscris Hagada de la Sarajevo, adus de o familie de evrei, fiind scris în limba ebraică. Cuprinde ilustrații care fac referire la eliberarea din robia egipteană și la ieșirea din Egipt a evreilor. Documentul, considerat cea mai veche hagada, a fost salvat de armata lui Hitler în cel de-Al Doilea Război Mondial. Muzeul a fost înfiinţat în 1888, când Bosnia – Herţegovina făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, iar astăzi, lângă acesta, găsești expuse mașini militare care datează din perioada primelor războaie mondiale, dar și un monument dedicat vitcimelor războaielor. La muzeu era lumina aprinsă, dar intrarea era blocată de două fâșii poziționate în „x” pe care era scris în limba engleză și în limba sârbă  – „închis”.

La Sarajevo se mănâncă bine și ieftin. Cine merge în capitala Bosniei nu trebuie să rateze tradiționalii cevapcici, un soi de cârnați din carne de miel, porc sau vită, asemănător mititeilor, serviți într-o lipie cu ceapă și brănză cremoasă. O altă mâncare vestită este burek-ul, patiserie umplută cu carne vită. Mâncarea este mai ieftină decât în România cu trei, patru sau chiar cinci lei, la fel și cafeaua. Poți să bei o cafea în mijlocul orașului vechi cu doar doi lei. Și dacă am ajuns la capitolul bani, în Bosnia și Herțegovina se folosește marca convertibilă (konvertibilna marka = KM), iar un euro este aproximativ două mărci convertibile.

Capitala Bosniei și Herțegovinei și-a revenit și este un loc plin de atracții turistice, un complex etnic și cultural pe care multă lume îl asociază greșit cu teamă și pericol. Dar dacă te uiți în jur o să vezi un oraș renăscut, plin de poduri pe care stau prinse afișe cu „Volim Te” (Te iubesc), un oraș al iubirii și al războiului, un loc plin de amintiri unde parcă-n aer se simte durerea, dar unde descoperi, dincolo de scrieri sau concepții, o altă lume în care chiar dacă mai există tensiune, râurile nu și-au pierdut strălucirea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.