La marginea satului hunedorean Gurasada, aflat pe malul drept al Mureşului, chiar lângă şoseaua care leagă Aradul de Deva, dăinuie de secole o bisericuţă care, în ciuda dimensiunilor modeste, este una din cele mai vechi şi interesante biserici ortodoxe transilvănene şi ilustrează epoca de început a arhitecturii româneşti de tradiţie bizantină la sate.
O biserică de sute de ani, unică în zonă
Biserica a fost ridicată pe la mijlocul secolului al XIII-lea, din piatră de râu şi piatră de carieră, legată cu mortar de var, după o tehnică pe care nu o mai ştie nimeni, are ferestre prelungi şi acoperiş de şindrilă. O particularitate a bisericii este aspectul exterior, o parte a pereţilor fiind netencuită, în timp ce pe partea opusă aceştia sunt acoperiţi cu mortar şi cu un strat de var alb. Naosul, cu patru abside dispuse în formă de cruce deasupra căruia se ridică o turlă şi altarul sunt cele mai vechi părţi ale bisericii, dar de-a lungul secolelor i s-au făcut mai multe adăugiri. S-a ridicat un pronaos împărţit ulterior prin bolţi sprijinite pe stâlpi, în secolul al XVIII-lea s-a ridicat un turn clopotniţă cu foişor deschis iar la începutul secolului al XIX-lea, pe latura nordică a mai fost adăugată o încăpere scundă, prin care se face intrarea în biserică.
Istoricii de artă consideră această biserică, unică în zonă prin aspectul ei, un monument de arhitectură romanică, în care apar şi elemente gotice. Unii presupun că a fost o capelă de curte de rit latin şi a devenit ortodoxă în momentul trecerii domeniului nobiliar în posesia unui stăpân de confesiune răsăriteană. După alţii, care iau în considerare şi vestigiile arheologice, biserica a fost ridicată de cnezi locali rămaşi anonimi încă din secolele X-XI, căci şi tradiţia locală vorbeşte de existenţa unei bisericuţe iobăgeşti, alături de ctitoriile catolice. Nu a fost exclusă nici posibilitatea ca micuţul lăcaş să fi adăpostit, pentru o vreme, câţiva monahi, aşa cum s-a întâmplat la alte biserici din împrejurimi. Când s-au făcut săpături arheologice în biserică, au fost descoperite morminte sub lespezile stranei din dreapta, şi se presupune că acolo ar fi fost înmormântat cneazul care a ctitorit biserica.
Picturi de valoare
În biserica din Gurasada există două straturi de pictură veche: primul, păstrat parţial, este o pictură medievală, aproape contemporană cu începuturile bisericii, probabil de la începutul secolului al XIV-lea, dar există şi o pictură mai târzie, din secolul al XVIII-lea.
După cum spune pisania bisericii, biserica a fost zugrăvită de meşterii Ioan din Deva şi Nicolae din Piteşti în 1765, în vremea Mariei Tereza, şi este o mărturie a legăturilor dintre „zugravii” transilvăneni cu cei de dincolo de munţi.
La sfârşitul aceluiaşi secol, pictura a fost întregită de Simion Zugravul, din Piteşti, care a pictat catapeteasma. „Judecata de Apoi”, înfăţişată în pictura pronaosului de zugravul Ioan din Deva, chiar dacă este naivă, se remarcă prin valoarea ei artistică dar şi morală. Sunt redate în jur de 30 de păcate izvorâte din reaua împărţeală a societăţii, zugravul amintind, cu câţiva ani înainte de răscoala lui Horea, „jupânii care fac lege strâmbă”, „bogatul nemilostiv”, „împăraţii tirani” sau „cei ce obijduiesc pe cei săraci”, pe care îi socoteşte tâlhari şi ucigaşi condamnaţi la chinurile veşnice ale iadului. În turla bisericii este înfăţişat Iisus Pantocrator iar pe pereţi şi în altar sunt redate diferite scene biblice.
Legenda Sfântului Maslu
Bătrânii povestesc o legendă păstrată de pe vremea cnezilor, în care se spune că, în urma unor prădăciuni ale vrăjmaşilor, a scăpat cu viaţă o singură femeie. Ea jurase că, dacă va supravieţui, îi va face preoţi pe toţi cei şapte feciori ai ei. Mai târziu, aceştia s-au legat ca de „Schimbarea la faţă a Domnului”, care era ziua mamei lor, să vină la biserică şi să facă slujba Sfântului Maslu, împreună cu tot satul, lângă nişte goruni plantaţi de cneazul locului, când începuseră lucrările la biserică. Străvechea rânduială s-a păstrat până astăzi, când, în ziua de sărbătoare, se adună săteni din mai multe sate învecinate, iar slujba este ţinută tot de şapte preoţi la un loc însemnat cu un altar de piatră aflat lângă trunchiul unui gorun bătrân. Bătrânii vorbesc şi de minuni întâmplate la slujba Sfântului Maslu, când mulţi s-au vindecat de boli prin puterea credinţei. Biserica din Gurasada este închinată Sfântului Arhanghel Mihail, hramul acesteia fiind sărbătorit pe 8 noiembrie.
