TIMIȘOARA UITATĂ Clădiri industriale (VI) Cum au ajuns cele mai vestite fabrici...

TIMIȘOARA UITATĂ Clădiri industriale (VI) Cum au ajuns cele mai vestite fabrici bănățene de la economie înfloritoare, la paragină FOTO

0
DISTRIBUIȚI

Clădiri şi complexe în care şi-au desfăşurat activitatea fabrici vestite în veacul trecut, sunt astăzi, cu puţine excepţii, părăsite de noii proprietari, iar altele au fost rase de pe faţa pământului.

Fabrica Fructus

Clădirea în care a funcţionat fabrica Fructus a fost ridicată în 1903 pe actuala stradă Gheorghe Lazăr şi a avut trei proprietari: Anton Holender, Pavel Holender şi Emil Gall. Fabrica de conserve şi marmeladă, cea mai mare din vestul ţării, a dat faliment după 1990. Cum trecerea ei pe lista clădirilor de patrimoniu a fost omisă, municipalitatea n-a schiţat nici un gest pentru a salva o clădire importantă pentru identitatea economică a oraşului şi, în 2005,  s-a grăbit să dea autorizaţie de demolare a imobilului în care se aflaseră birourile administrative ale fostei fabrici, deşi exista o cerere de clasare a acestuia de care ar fi trebuit să se ţină seamă. Cu aceeaşi grabă, vechea clădire a fost rasă de pe faţa pământului, în timp ce depozitele şi halele mai noi, fără valoare arhitecturală, au rămas în picioare multă vreme după demolarea corpului principal. În locul fostei fabrici s-a ridicat un bloc turn, o clădire modernă construită de o companie italiană, cu spaţii comerciale,  birouri şi apartamente.

abatorul

Abatorul

Pe un teren viran aflat între cartierele  Fabric şi Elisabetin, s-a construit între anii 1904 şi 1906 abatorul orăşenesc, după planurile arhitectului Székely László. Se întindea pe 11 jugăre cadastrale şi avea nu mai puţin de 11 corpuri de clădiri. Din punct de vedere arhitectural, cel mai important este corpul central, aflat la intrarea în incintă. Faţada este din cărămidă aparentă şi suprafeţe tencuite, o notă distinctă find dată de ancadramentele ferestrelor, realizate de asemenea din cărămidă aparentă. Acoperişul se remarcă prin frontonul cu creneluri, în centrul căruia se află un cerc înconjurat de un arc treflat şi un turn impunător, lucrat în aceeaşi cărămidă aparentă. Clădirile din stânga şi din dreapta intrării păstrează, la rândul lor, atmosfera de epocă. Intrarea principală este străjuită de doi stâlpi masivi, pe care tronează câte un grup statuar, cu un tânăr care stăpâneşte un taur. Întregul cvartal aparţinea abatorului, în care s-au sacrificat zeci de mii de animale. Tot în acest complex se afla şi fabrica orăşenească de lapte iar din 1937 funcţiona aici o fabrică de conserve de carne, a cărei producţie a încetat ulterior. Abatorul timişorean avea o marcă internaţională de comercializare a produselor sale, foarte râvnită de concurenţă. Activitatea abatorului a încetat după 1990 dar clădirea propriu-zisă a acestuia şi corpurile care includ poarta sunt pe lista monumentelor istorice. În loc să fie însă transformat într-un obiectiv turistic, abatorul, ajuns în proprietatea uneia din firmele deţinute de Ion Ţiriac, care, imediat după achiziţia acestuia, şi-a făcut cunoscută intenţia de a construi aici un mall. Monumentul istoric a fost lăsat în paragină iar primăria îşi mai aminteşte din când în când să emită câte o somaţie prin care pune în vedere proprietarului obligaţia de a întreţine clădirile fostului abator.

cazarma pompierilor

Cazarma pompierilor

Una din cele mai vechi şi serioase instituţii ale vechii Timişoare era cea a pompierilor iar comandantul cetăţii era cel care stabilea regulile de pază împotriva incendiilor, care trebuiau respectate de toţi proprietarii de clădiri din oraş, sub sancţiunea unor aspre pedepse. Acesta a fost şi motivul pentru care incendiile din oraş au fost rare şi stinse cu promptitudine, la început chiar de locuitori iar mai târziu de formaţiile civile de pompieri voluntari care existau în fiecare cartier. Aceştia erau instruiţi, îşi dotau remiza de pompieri cu mijloacele tradiţionale şi erau sprijniţi de primărie şi armată. Fiecare corp de pompieri avea propria sa uniformă, drapel, sărbătoare şi bal. Asociaţia din Iosefin şi Elisabetin şi-a câştigat un bun renume şi în 1904, primăria a decis ca pe locul vechiului turn al pompierilor să construiască unul nou.


Cazarma din Iosefin, cu turn pe colţ, este o construcţie în stilul anilor 1900, realizată după proiectul arhitectului Székely László. Construcţia, care a costat în jur de 84.000 de coroane, a început la sfârşitul lunii iulie 1905 iar inaugurarea oficială a avut loc la 1 iunie 1906. Clădirea are un corp principal, cu un turn şi corpuri laterale. La parter se aflau remizele trăsurilor, patru grajduri pentru cai, la primul etaj se găseau încăperile comandantului, cele pentru odihnă şi sala de aşteptare a pompierilor iar la cel de-al doilea etaj, diferite depozite, şi două mari turnuri – un rezervor cu apă pentru umplerea cisternelor şi turnul de veghe care domina cartierul şi întreaga zonă de vest a oraşului. În timp s-au făcut numeroase modificări, căruţele au fost înlocuite cu maşini, pompierii civili au fost înlocuiţi cu cei militari dar cazarma este şi astăzi în stare de funcţiune. Clădirea, monument istoric, este folosită de ISU Banat iarprimăria a descoperit recent că este proprietara aesteia.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.