TIMIȘOARA UITATĂ Clădiri industriale (VII). Cum au apărut și dispărut ILSA, Fabrica...

TIMIȘOARA UITATĂ Clădiri industriale (VII). Cum au apărut și dispărut ILSA, Fabrica de Ciorapi și Fabrica de Lanțuri FOTO

1
DISTRIBUIȚI

Multe întreprinderi industriale înfiinţate la începutul secolului trecut, care au avut o activitate prosperă chiar şi după naţioalizare, au fost privatizate în anii postdecembrişti şi falimentate, iar clădirile au fost rase de pe suprafaţa pământului. Unele au fost demolate în întregime, din altele au fămas doar fragmente, căci afacerile cu terenuri au adus câştiguri mari într-un timp scurt, fără eforturile pe care le implică activitatea de producţie a unei întreprinderi.

Industria Lânii

În vara anului 1905, un consorţiu îşi anunţa intenţia de a construi o filatură camgarn cu 2.000 de fusuri, în care intenţiona să investească 460.000 de coroane, valoarea totală a acţiunilor urmând a se cifra la 600.000 de coroane. Consorţiul mai preciza că intenţionează să angajeze 100 de muncitori. Au fost prezentate garanţii bancare solide, astfel încât investitorii a fost scutiţi timp de 15 ani de taxe municipale, inclusiv cele de construcţie, primăria a donat un teren în Fabric pentru construcţia fabricii şi a vândut, cu 50.000 de coroane, instalaţia de produs curent electric a tramvaielor, care tocmai fusese înlocuită.

În urma dobândirii acestor facilităţi, consorţiul a anunţat că va înfiinţa şi o vopsitorie, un atelier de dărăcit, o broderie şi o ţesătorie. Producţia a început în martie 1906 dar cum numărul fusurilor se mărise la 13.000, fabrica a continuat să se extindă. Filatura, o filială a concernului „Hungaria” din Budapesta, avea cele mai moderne instalaţii şi utilaje, deţinea o poziţie prioritară în ramura textilelor din imperiu şi a început să lucreze pentru export, mai ales în România, Bosnia, Serbia, Imperiul Otoman, Egipt, Asia Mică sau Austria. Industria Lânii S.A. – prima fabrică maghiară de camgarn – a primit o nouă donaţie de teren, iar numărul angajaţilor a crescut la 250. În 1914 s-au pus bazele ţesătoriei, cu 150 de războaie, iar în 1917 a fost cumpărată şi fabrica de textile aflată în vecinătate, Industria Lânii ajungând să domine întregul cartier, atât ca spaţiu cât şi în privinţa capacităţii de a angaja mână de lucru.

ilsa (14)

În doar câţiva ani, numărul muncitorilor a ajuns la 1.800, iar firma s-a dezvoltat necontenit, chiar după ce a fost naţionalizată, având o producţie diversă. Fabrica a dispărut astăzi în totalitate din peisajul industrial al Timişoarei, după ce a fost falimentată şi apoi cumpărată de Ovidiu Tender. Acesta a început să construiască aici un cartier rezidenţial, dar lucrările se desfăşoară într-un ritm mult mai lent faţă de cel la care s-a angajat investitorul postdecembrist.

Fabrica de ciorapi

Tot în Fabric, pe strada Mihail Kogălniceanu, s-a construit în 1906 una din marile fabrici ale începutului de veac, prima fabrică de ţesut şi tricotat din Gyula S.A., devenită apoi fabrică de ciorapi. Membrii societăţii pe acţiuni au decis să investească în clădiri şi maşini 314.000 coroane şi să constituie un capital de 250.000 coroane. Primăria le-a oferit mai multe avantaje: scutire de taxe pe 15 ani, o donaţie de teren, cărămidă pentru fundaţie şi câte zece coroane pentru fiecare muncitor angajat anual, cu condiţia ca suma să nu depăşească 4.000 de coroane pe an. La rândul lor, acţionarii s-au angajat să majoreze capitalul la 800.000 de coroane, iar acţiunile nominale să fie lansate pe piaţa bursieră a Timişoarei. Fabrica urma să angajeze 250 de muncitori în primul an, 350 în cel de-al doilea şi 400 în al treilea an de producţie.

Fabrica de Ciorapi (9)

Fabrica producea ciorapi şi mănuşi, o parte a producţiei fiind exportată în Austria. Principala clădire a fabricii, proiectată de Székely László, avea două nivele, în stil clasic, cu ferestre grupate câte două prin ancadramentele care uneau cele două nivele. Lucarnele aflate deasupra intrărilor şi brâurile care delimitau nivelele erau elemente arhitectonice care asigurau partea estetică a clădirii. Fabrica a fost naţionalizată în 1948 şi şi-a continuat activitatea ca unitate de stat, iar după 1989 a fost privatizată, închisă şi devalizată. Cum autorităţile s-au dovedit incapabile să găsească şi să impună o soluţie pentru salvarea clădirii, recent a început demolarea unei părţi considerabile a acesteia, pentru construirea unui supermarket.

Fabrica de lanţuri

În 1908, Fabrica de lanţuri din Ungaria solicita primăriei achiziţionarea unui teren pentru ridicarea construcţiilor şi începerea producţiei la Timişoara.


Primăria a vândut, în 1911, o suprafaţă de 1.000 de stânjeni pătraţi cu zece coroane stânjenul, între malul drept al Begăi şi fosta stradă Anton Seiler. Preţul terenului din Iosefin a fost destul de scăzut, deoarece acesta era situat între râu şi canalul sanitar în care se deversau reziduurile oraşului. Abia în acei ani canalul începea să fie acoperit cu bolţi de piatră, dar zona era încă ocolită de toată lumea.

Societatea a început să producă în scurt timp şi s-a impus repede pe piaţa locală, iar valoarea terenului a sporit, mai ales după ce numărul fabricilor din zonă a crescut. Cu trecerea anilor, producţia s-a diversificat şi s-a adaptat la cerinţele pieţei. Fabrica producea lanţuri industriale de tracţiune şi pentru vapoare, sudate electric, aşa-numitele lanţuri-patent şi exporta masiv în România. În timpul războiului, fabrica a fost mobilizată pentru nevoile armatei, iar în 1944 a fuzionat cu fabrica Britania şi cu fabrica de maşini Friedrich, sub numele de Industria Fierului. Noua fabrică producea valţuri, maşini pentru morărit, instalaţii de producere a uleiului, motoare electrice de putere mijlocie, compresoare mici şi produse din fontă.

În 1948 fabrica a fost naţionalizată şi şi-a schimbat numele în Electromotor. În scurt timp a început producţia de maşini electrice şi noua întreprindere Electromotor a ajuns pe primul loc în România în producţia de motoare electrice de toate tipurile şi puterile, având mii de angajaţi şi lucrând masiv pentru export. S-au construit noi corpuri de clădire şi noi secţii. Activitatea ei a continuat până în anul 2000, când a fost privatizată, find preluată de grupul Bega. Şi aici au fost demolate clădiri, cu intenţia de a se construi un centru de afaceri.

1 COMENTARIU

  1. Din 1948 pana in1982 fabrica de lanturi apartinea de intreprinderea Tehnometal abia dupa aceea a trecut la Elecromotor .Am lucrat acolo o perioada .

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.