20 decembrie 1989, ziua în care Timișoara a devenit primul oraș LIBER...

20 decembrie 1989, ziua în care Timișoara a devenit primul oraș LIBER de comunism din România. Cum a încercat conducerea comunistă să „asmută” restul țării împotriva bănățenilor FOTO

6
DISTRIBUIȚI

În dimineaţa zilei de 20 decembrie, o zi de miercuri, în întreprinderi nu se mai lucra, securiştii acestora şi conducerea nu mai aveau nici o autoritate asupra muncitorilor care cereau înlăturarea lui Ceauşescu.

Tot oraşul vorbea că muncitorii din marile fabrici sunt hotărâţi să declanşeze greva generală şi să se îndrepte încolonaţi spre comitetul judeţean de partid. Circula şi zvonul că va fi măcel, dar cale de întoarcere nu mai exista. Sirenele au început să şuiere, muncitorii din marile întreprinderi s-au încolonat şi au pornit spre centru. Se formase o coloană imensă a muncitorilor de pe platforma industrială din Calea Buziaşului, alte coloane veneau de la întreprinderile din zona gării şi de la fabrica de ciorapi, îndreptându-se în aceeaşi direcţie. Aproape de ora prânzului, au ieşit şi muncitorii de la UMT. Toţi purtau drapele tricolore cu stema decupată şi cu eşarfe negre, în semn de doliu pentru cei împuşcaţi, şi cereau morţii oraşului. Mulţi s-au îndreptat spre consulatul general al Iugoslviei, cerând misiunii diplomatice să relateze despre atrocităţile care se întâmplau la Timişoara.

În cursul după-amiezii, platforma-program care avea să fie citită din balconul judeţenei de partid a fost dusă şi la consulat, iar Mirko Atanackovic, consulul general al Iugoslaviei la Timişoara la vremea respectivă, a transmis-o la Belgrad. Pe această cale au fost furnizate primele informaţii oficiale în ţările occidentale despre ceea ce se întâmpla în Timişoara, complet izolată de restul lumii. Se auzeau peste tot lozincile pe care greviştii le scandau: „Fără violenţă”, „Armata e cu noi”, „Noi suntem poporul”, „Jos dictatura”, „Jos Ceauşescu”, „Vrem alegeri libere”, „Unde ne sunt morţii?”, „Luptăm, luptăm, luptăm şi câştigăm”, „Nu vă fie frică, Ceauşescu pică”. Străzile de acces spre judeţeana de partid şi primărie erau bolcate de TAB-uri în aşteptare, mulţi se aşteptau la tot ce putea fi mai rău.

Tratative eşuate

În ciuda ameninţărilor care se vehiculau de două zile, nu s-a mai auzit nici un foc de armă. Acea mare de oameni ieşită în stradă a fraternizat cu armata, iar militarii au fost acoperiţi cu flori, au primit mâncare, apă, dar şi îmbrăţişări. La judeţeana de partid se aflau prim-ministrul Constantin Dăscălescu, Cornel Pacoste, fost prim-secretar al judeţului Timiş promovat viceprim-ministru, Radu Bălan, prim-secretar al judeţului, Emil Bobu, secretarul C.C. al P.C.R. şi aghiotant al soţilor Ceauşescu.

În jurul orei 15.00, oficialii sosiţi de la Bucureşti au cerut să discute cu reprezentanţi ai manifestanţilor pentru a găsi un mod de soluţionare a problemelor. Dialogul cu activiştii de partid trimişi la Timişoara pentru a aplana lucrurile nu a avut nici un rezultat. Dăscălescu a fost contrariat auzind că greviştii cer nu numai înlăturarea lui Ceauşescu, ci şi demisia guvernului, pe lângă eliberarea arestaţilor şi a deţinuţilor politici, restituirea morţilor şi pedepsirea celor care au tras. Revendicările au fost sintetizate într-o proclamaţie în şapte puncte, care, din balconul judeţenei de partid, a fost citită şi mulţimii din stradă.

revolutie costi duma (11)

Depăşit de situaţie, Dăscălescu a evitat să dea un răspuns tranşant şi s-a retras cu ceilalţi tovarăşi, să delibereze. Ulterior, din balconul consiliului, Dăscălescu a promis că arestaţii urmau să fie eliberaţi în seara respectivă iar morţii vor fi returnaţi a doua zi, ceea ce a stârnit indignarea mulţimii. În privinţa demisiilor, a motivat că încă nu luase legătura cu Bucureştiul, a solicitat încredere şi a încercat să calmeze spiritele cu promisiuni minime, pentru a-i determina pe manifestanţi să se întoarcă la casele lor.


Mulţimea nu l-a crezut şi i-a răspuns cu huiduieli şi cu lozincile care se strigau la Timişoara de câteva zile. Singurul lucru care s-a obţinut în acea seară a fost eliberarea câtorva deţinuţi. Mulţimea a rămas în faţa clădirii până dimineaţa, dar Dăscălescu se făcuse nevăzut pe o ieşire dosnică, pentru a nu da piept cu demonstranţii.

„Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara”

Mii de oameni erau adunaţi şi în Piaţa Operei şi mai mulţi manifestanţi au ajuns până în balconul acesteia. Se formaseră gărzi de pază care triau accesul persoanelor în clădire, toţi fiind minuţios controlaţi. Militarii se retrăseseră, dar soldaţi, trupe speciale şi TAB-uri, precum şi civili înarmaţi cu pistoale mitralieră se aflau în zonă, în expectativă.

Marea de oameni care ocupase Piaţa Operei a înghenunchiat şi a ţinut un moment de reculegere pentru morţii din ultimele zile. S-a rostit „Tatăl nostru” zecile de mii de oameni au repetat de mai multe ori „Există Dumnezeu”, s-a scandat, alături de celelalte lozinci repetate zile în şir, „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara”. Clădirea operei a devenit un fel de centru de rezistenţă care avea menirea să ţină treaz spiritul de revoltă care îi cuprinsese pe timişoreni. În piaţă, oameni care nu se văzuseră niciodată au încins Hora Unirii, se îmbrăţişau cu lacrimi în ochi şi îi mulţumeau lui Dumnezeu pentru izbândă.

revolutie costi duma (13)

La vremea respectivă, Tökés László spunea într-un interviu difuzat pe un post din Ungaria că din ziua în care a început revolta timişoreană, consideră că „Hora Unirii” este, deopotrivă, un cântec naţional al maghiarilor din România. Vorbitorii au început să se perinde la microfonul din balconul operei, dar cererea mulţimii de a se ocupa staţia radio pentru a aduce la cunoştinţa ţării ce se petrecea la Timişoara n-a fost acceptată. Tot în 20 decembrie s-a constituit un comitet de iniţiativă al demonstranţilor, nucleul Frontului Democratic Român, autoproclamat apoi organism politic.

Primul oraş liber

Nicolae şi Elena Ceauşescu se reîntorseseră din Iran şi pentru ora 19.00 era anunţat un discurs televizat al dictatorului. Protestatarii de la Timişoara au fost din nou taxaţi drept o bandă de „fascişti”, „huligani vânduţi agenturilor străine şi ungurilor”, care ar fi pus la cale revolta. „Acţiunile elementelor teroriste, fasciste din Timişoara urmăresc a distruge independenţa, integritatea României” spunea Ceauşescu în cuvântarea rostită la Bucureşti, după care a dispus instituirea stării de necesitate în Timişoara şi în întreg judeţul.

Pe postul naţional al televiziunii române s-au perindat în acea seară diverşi tovarăşi, directori de la mari întreprinderi din Bucureşti, Craiova şi alte oraşe mari, care înfierau tulburările de la Timişoara şi transmiteau adeziuni în numele lor şi al muncitorilor pentru susţinerea „conducătorului iubit”. Televiziunea română, cea mai accesibilă dintre puţinele surse de informare ale românilor la acea vreme, a cerut locuitorilor din restul ţării să organizeze manifestaţii pentru apărarea regimului ceauşist.

În seara aceleiaşi zile, muncitorilor de la mai multe întreprinderi din Oltenia li s-au dat uniforme de gărzi patriotice, au fost înarmaţi cu bâte special confecţionate pentru „huligani” şi îmbarcaţi în trenuri speciale spre Timişoara, pentru a pune capăt manifestaţiei şi a înăbuşi revolta oraşului. Timişoara se proclamase primul oraş liber al ţării, dar noaptea de miercuri spre joi a fost cea mai critică. În piaţă rămăseseră doar câteva sute de oameni, iar cei aflaţi în balconul operei făceau eforturi ca piaţa să nu rămână pustie. În aceeaşi noapte, în foaierul operei a fost refăcut textul proclamaţiei prezentate la judeţeana de partid, într-o variantă mai moderată decât cea dintâi.

revolutie costi duma (15)

6 COMENTARII

    • Trebuie sa multumim oltenilor si celor care au reusit sa-i convinga pe olteni la vreme ca nu suntem huliganii de care vorbea Ceausescu. M-am aflat atunci pe peronul Statiei CFR Timisoara Nord. Desigur nu am cerut si nu am primit Certificat.S-au gasit altii – mai rapizi de picior si cu coatele ascutite care culmea odinioara conduceau CPL-urile.

  1. Rusine pentru ca la 25ani de la aceste sangeroase evenimente tot ei-nomenclaturistii fanatici si zelosi comunusti conduc rromanica: base, udrea, blaga, videanu, olteanu, popowc, ostaphy, robu, cojocari, busuloi, bojin, sirbu!toti fosti-pcr sau odraslele lor parvenite! PACAT! PACAT DE SANGELE VARSAT! Trebuie aplicat Punctul 8 – PROCLAMATIA DE LA TIMISOARA!

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.