Muzeul locomotivelor de la „Resicza”, simbol al prosperității bănățene. Vezi ce-l face UNIC în lume FOTO

Cei care şi-au propus câteva zile de vacanţă în staţiunile montane din judeţul Caraş-Severin pot face un mic popas la Reşiţa, pentru a vedea un inedit muzeu în aer liber, legat de istoria celebrelor uzine care au făcut gloria oraşului.

Cea mai mare societate siderurgică şi metalurgică

Uzinele reşiţene au fost construite în noua aşezare Reşiţa Montană, întemeiată în 1771, într-un loc în care exista o cădere de apă considerabilă necesară roţilor hidraulice. Aşezarea a devenit, curând, cel mai important centru metalurgic din întreaga Europă, după înfiinţarea uzinelor în zona locuită de cărbunarii români. Bârzava avea aici un curs extrem de capricios, întreaga vale era brăzdată de bălţi şi mlaştini şi în cei doi ani în care a fost ridicată uzina, nu puţini dintre lucrătorii aduşi din mai multe provincii ale Sfântului Imperiu Roman de Limbă Germană s-au îmbolnăvit din cauza aerului nesănătos, al mlaştinilor şi al insectelor care trăiau în regiune. Primele furnale, amplasate ca măsură de precauţie pe un platou aflat mult deasupra nivelului Bârzavei, au fost inaugurate chiar în 1771 iar în 1783 cursul râului a fost regularizat şi strămutat la poalele dealurilor din partea opusă uzinei, permiţând extinderea acesteia. O sută de ani mai târziu, uzinele St.E.G. Reşiţa fabricau diferite produse care se exportau pe piaţa europeană. După unirea Banatului cu România, pe structura fostei societăţi austro-ungare St.E.G., s-au constituit „Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa”, cea mai mare societate pe acţiuni cu profil siderurgic şi metalurgic din perioada interbelică, unde se producea oţel, laminate sau locomotive.

Cel mai mare muzeu tehnic în aer liber din Europa

Uzinele din Reşiţa au avut o activitate industrială neîntreruptă mai bine de 230 de ani şi au fost cunoscute pentru gama foarte variată de produse, recunoscute la nivel european datorită înaltului standard tehnic al acestora. Printre acestea s-au numărat locomotivele cu abur, care s-au fabricat aici timp de aproape o sută de ani şi care au contribuit la renumele uzinelor reşiţene. Ele au fost produse până în urmă cu jumătate de veac, în 1964, când a început înlocuirea lor cu locomotive Diesel, dar multe locomotive cu abur au continuat să circule până la sfârşitul anilor ’70. Timp de aproape un veac, pe poarta uzinelor din Reşiţa au ieşit 1.491 de locomotive cu aburi. Astăzi, ele mai pot fi admirate la cel mai mare muzeu tehnic în aer liber din Europa, care a fost amenajat la Reşiţa.

16 locomotive, reprezentative pentru un secol de istorie

Muzeul, înfiinţat în anul 1972, la împlinirea unui secol de fabricare a locomotivelor cu abur la Reşiţa, se află în Parcul Triaj al oraşului iar exponatele sunt reprezentative pentru întreaga istorie a acestui produs al uzinelor reşiţene.

În muzeu se află 16 locomotive din diverse epoci, adevărate mostre ale tehnicii unui întreg veac, păstrate în stare foarte bună şi de o valoare excepţională, dintre care 14 au fost construite la Uzinele Reşiţa. Vechile locomotive, garate pe linii de manevră în diferite localităţi, au fost recuperate şi expuse în muzeul amenajat în oraşul în care au fost fabricate. Cel mai important exponat este locomotiva „Resicza”, construită în anii 1872-1873, aceasta fiind prima locomotivă cu aburi construită în sud-estul Europei. Locomotiva „Hungaria 4”, prezentată în 1873 la expoziţia internaţională de la Viena şi care s-a aflat în funcţiune până în anul 1937, este şi ea o piesă rară ce poate fi admirată în muzeu. O altă locomotivă expusă, intrată în istorie, a fost fabricată în 1936 şi a tractat Trenul Regal. Acesta oferea întregul confort necesar în călătoriile oficiale şi cu el au călătorit Regele Carol al II-lea, apoi Regele Mihai. Ulterior a fost  folosit de conducătorii comunişti pentru a-şi plimba invitaţii de rang înalt, de la Gerald Ford şi Henry Kissinger până la Leonid Brejnev, Erich Honecker sau Todor Jivkov. Tot aici s-au produs, în 1925, locomotive forestiere, locomotive tender uzinale şi, ultimul tip, locomotive cu ecartament normal şi tender separat, care a fost cel mai modern tip utilizat de C.F.R. pentru remorcarea trenurilor de marfă. Începând din 1920, la Reşiţa a început fabricarea locomotivelor în producţie de serie, atât pentru trenurile de călători cât şi pentru cele de marfă, ori cele pentru linii secundare şi exploatări forestiere, cu diferite tipuri de ecartament. Locomotivele construite în anii interbelici puteau atinge o viteză de 140 de kilometri la oră, deşi pe placa indicatoare era trecută „iuţeala maximă 110 km/h”, şi parcurgeau distanţa Bucureşti-Braşov-Cluj-Oradea sau Bucureşti-Craiova-Timişoara într-un timp mult mai scurt decât astăzi. Muzeul este deschis turiştilor fără taxă de vizitare.