A fost o vreme când, pentru a fi fotograf, trebuia să ai o pasiune pentru arta asta. Astăzi, când DSLR-urile au devenit mega-accesibile, numărul oamenilor care se consideră fotografi a crescut îngrijorător de mult. Practic, orice individ cu o slujbă decentă sau nu, poate face pe fotograful de weekend. La nunţi, botezuri, chefuri de Crăciun sau orice alt eveniment care aduce bănuţi. E tot mai greu să alegi persoana potrivită pentru un eveniment, din puzderia de handicapaţi care, în virtutea faptului că poartă la gât un aparat foto, au impresia că sunt artişti.
Situaţia e valabilă şi-n cazul indivizilor care-şi spun „DJ”. Numărul celor care şi-au achiziţionat o consolă de mixat şi un laptop este periculos de mare, iar punătorii de muzică se înghesuie să prindă un loc la evenimentele numeroase care au loc în localuri, cluburi şi alte stabilimente de acelaşi fel. Situaţia e valabilă şi-n alte domenii de activitate.
Întâlnesc tot mai des fătuce care au absolvit facultatea lui peşte şi care se consideră PR-iste, dar care habar n-au cum se face un comunicat de presă. Barmani care nu ştiu să prepare un Bloody Mary decent. Fătuce angajate pe pile la Primărie, care freacă menta, în virtutea faptului că au pe cineva în spate. Pare hilar, dar ne-am cam obişnuit cu starea asta de fapt.
Mai nou, însă, din cauza „aglomeraţiei“, au apărut şi indivizii care combină cât se poate de multe aşa numite meserii. Păi, dacă ai un DSLR în dotare, o fi atât de greu să pui şi muzică? Şi dacă tot eşti la club, ca să nu te plictiseşti, poţi face şi pe barmanul dacă-s comenzi multe. Iar dimineaţa, în timpul tău liber, poţi face şi pe PR-ul, aruncând pe ici – colo pe Facebook anunţuri cu evenimentele care vor avea loc. Specia asta de oameni buni la toate, pe preţuri de nimic, convine de minune patronilor de cluburi. Chiar aşa. Păi, dacă cu un individ rezolvi mai multe probleme deodată, de ce să nu fii fericit? Vestea bună este că profesioniştii nu pun botul la asemenea aranjamente şi-şi văd de meserie, aşa cum trebuie. Vestea proastă e că numărul purtătorilor de deselereuri şi punătorilor de muzică creşte într-un mod alarmant de rapid.
vestea si mai proasta este, ca cetatenii in covarsitoarea lor majoritate pun botul la prestatiile acestor ‘buni la toate’, pana la nivelul la care nu mai e nevoie de profesionisti…
nu vad care e problema atata timp cat exista si persoane care nu isi permit asa zis profesionisti care au pretentii la pret de parca ar face cine stie ce …. nu stiu de ce va deranjeaza pe voi profesionistii faptul ca apar si altii pe piata care sti sa si mixeze si sa faca o fotografie in acelasi timp
Stii de ce ne deranjeaza ? pentru ca strica oferta! Pentru ca oamenii profesionisti care platesc pentru aparatura profesionala,ofera calitate fata de ala care vine cu 50 de lei si zice ca mai bine mai multe si de-am pla…..! Asta face diferenta ! Vine un pusti cu un DSLR de 15 ani ca el e mare fotograf pentru 50 de lei !
Numarul ”punatorilor de muzica” care se afla intr-o continua crestere nu e un lucru ingrijorator. La Ibiza toata lumea e Dj de exemplu :))
E bine sa existe concurenta, astfel cei buni vor evita sa se plafoneze.
Cam asa sta treaba si cu „trupele” de cover-uri. Cei care tin piata sus si fac muzica de calitate, nu mai au ce cauta prin cluburi din acelasi motiv 😉
Eu cred ca nimanui nu ar trebui sa ii fie descurajat dreptul de a isi urma pasiunile in timpul liber, ca e muzica, ca e fotografie sau altceva. Sistemul in care traim ne omoara din creativitate si ne ramane, practic, timpul liber pe care de obicei il umplem cu ce ne place – hobbyuri, pasiuni, etc.
Iar cei mai curajosi sunt curiosi sa vada pana unde sau cat de departe pot merge cu pasiunea lor – ca mixeaza de pe o consola si laptop, pentru ca nu au acces la echipamente profesioniste, sau ca fac poze cu un DSLR mai accesibil ca pret. Eu sincer consider ca articolul tau este foarte descurajator. Ce sa inteleg, ca profesionistii se simt amenintati? Nu cred ca e vorba despre asta. Eu cred ca trebuie sa incurajam creativitatea care astazi moare, nu sa o descurajam scriind astfel de articole.
Pana la urma, daca acel cineva care pune muzica de pe consola sau „poarta un DSLR” reuseste sa fie mai bun decat un profesionist pentru ca isi urmareste pasiunea si incearca sa depaseasca limite?? Nu totul pleaca de la amatorism?
Si eu zic sa stai linistit…nu toti amatorii ajung sa si profeseze.
Pana la urma traim intr-o epoca a consumului si a concurentei intense in care fiecare dintre noi are dreptul sa incerce ceea ce doreste si tine numai de publicul-consumator daca apreciaza sau nu. Si pe piata de joburi e la fel. Multi au studii super tari prin strainatate si au sefi/manageri fara studii sau cu studii mai putin semnificative care probabil sunt mai putin profesionisti. Pe scurt, ai descris lumea in care traim si despre care toti suntem constienti, prin exemplul DJ-ului, Fotografului, PR-ului, etc.
E foarte trist ca ii faci handicapati. Puteai sa iti alegi cuvintele avand consideratie.
Si tot trist este ca toti pilosii din lume sunt, conform acestui articol, femei(fatuce). Asta in vreme ce sunt multi „baietei” in functii cheie care nu au ce cauta acolo dar au fost pusi acolo… deci le spunem si lor fatuce?
Asta e articol de blog scris de un om cu frustrari sau un articol scris de un jurnalist?
O vorba veche spune: „Nu mor caii cand vor cainii” Cred ca adevaratii profesionisti nu-si bat capul cu maruntisuri, doar in cazul in care nu sunt si ei decat niste magarusi…
De cand e lumea au existat amatori in orice domeniu, nu traim o revolutie. E simplu sa se puna-n carca clientului toata vina, (pe care daca nu vrei sa faci compromisuri il refuzi) dar cand drumurile unui profesionist se intrepatrund cu cele ale unui amator tare ma tem ca granita dintre cele doua tabere e cam invizibila…
Foarte neinspirat articolul. Orice trist care si-a facut blog se cheama jurnalist?
Mai bine iti luai consola… :))
problema nu e existenta ofertei, a diversitatii, numarul celor care presteaza diverse, ci incapacitatea generalizata e publicului de a face diferenta intre prestatia unui profesionist si „hobisti”. se zice ca publicul dicteaza – dar ce se intampla cand publicul nu mai stie ce sa dicteze sau o face pe criterii hilare? exact ce se intampla acum, confuzia actuala e o situatia fara precedent…
Singura problema este ca scad pretul la un job,ma refer la faptul ca sunt bagati in seama si asta ii multumeste fara sa isi dea seama ca cineva profita de ei, stiu DJ care se duc pe 50 lei in club si 100-150 la un eveniment, visul la orice agentie de evenimente, si stiu si o gramada de lume nemultumita la evenimente,dar pentru ca majoritatea vin sa se distreze , indiferent de muzica ( si in asta e fff ok ) si nu pot schimba nimic , merge, dar nu e ok , pe principiul asta am asta pun, in rest concurenta nu strica si chiar pot sa zic ca se poate invata ceva din creativitatea lor
adaptabilitatea merge inainte
Nu stiai ca Zoltan Varga il are pe NU in brate, doar un plictisit expirat care nu isi accepta varsta…. Daca ii cititi articolele se poate simti frustrarea lui.
Mare jurnalist Zoltan Varga… , iti zic….
Sfatul meu e sa incerci sa scrii articole ceva mai inspirate, nu sa poluezi pressalert.ro cu subiecte slabe de acest gen. Ne asteptam la altceva de la un „jurnalist profestionist” cu multi ani in spate.
Si inca ceva, decat sa freci buha, trist prin cluburi mai bine citeste o carte …