REVOLUȚIE 25 Mărturie cutremurătoare din prima zi în care la Timișoara s-a murit pentru libertate, în 1989: „Maiorul fuma, iar când a aruncat țigara a început să se tragă” VIDEO

„Libertate, libertate, ori învingem, ori murim. Așa strigam atunci. Dacă aș mai avea un picior și o viață le-aș pune și pe astea la bătaie pentru țara pe care o iubesc” – a spus clar și răspicat revoluționarul Dan Gavra, care a văzut moartea cu ochii în 1989, omul care reprezintă dovada vie a măcelului pe care l-au făcut comuniștii în încercarea de a păstra puterea. Dan Gavra și-a spus povestea tulburătoare în această seară la emisunea PRESSALERT LIVE, difuzată din studioul HDV.

A fost rănit în Revoluție, în seara de 17 decembrie 1989, pe Podul Decebal din Timișoara. În piciorul stâng i-a intrat un cartuș cu dublă explozie, iar când a ajuns la spital, avea, după cum povestește, „un sac de piele cu carne tocată și oase mărunțite”. Și-a văzut prietena, al cărei trup neînsuflețit nu a mai fost găsit, împușcată mortal în abdomen, a stat lângă zeci de cadavre și cu toate astea nu regretă că a luptat. pentru că, spune el, nimic nu poate fi scump pentru țara pe care o iubești.

În data de 15 decembrie a aceluiași an, Dan Gavra a aflat că László Tőkés urmează să fie arestat. „Am fost CFR-ist. Am ieșit de la serviciu și în autobuz m-am întâlnit cu o doamnă care mi-a spus că vor să îl aresteze pe Tőkés. Am ajuns acasă, m-am schimbat de hainele de serviciu și am plecat la Biserica Reformată. Am ajuns la ora 10.00 și am stat acolo până la ora 23.00. Acolo erau câțiva tineri reformați care au făcut un fel de miting. Ne-am adunat un grup de anti-comuniști. Veneau mulți oameni și ne întrebau dacă vinem blugi, ciocolată, cafea, iar noi le-am explicat că vor să aresteze un preot. Milițienii erau la colțuri și mai veneau să discute cu noi, dar ne dădeam seama că erau ei pentru aveau un altfel de vocabular”, a povestit Gavra.

O zi mai târziu, în 16 decembrie, nu a fost la serviciu, dar a aflat că au fost arestați oameni, iar pe 17 decembrie la Biserica baptistă de pe malul râului Bega. „În noaptea de 15 spre 16 curgeau oameni din toate cartierele către zona Maria. În 17 am plecat de la serviciu la ora 12.00 după-amiază. M-am îmbrăcat gros, cu trei perechi de pantaloni, trei bluze, pregătit în cazul în care mă bat cu cineva sau mă arestează, și am pornit spre Maria. Acolo oamenii spărgeau geamuri și inclusiv eu am dat cu piciorul într-o vitrină, dar am primit un pumn în ochi de la o tânără care m-a întrebat ce am cu vitrina și mi-am dat și eu seama, chiar, ce aveam cu vitrina? Ne-am retras pe scările Catedralei și am strigat «Nu ne solidarizăm» pentru că am înțeles că cineva încerca să ne manipuleze. Eu am ieșit să îl sprijin pe László Tőkés, până când un om a strigat «Jos Ceaușescu». «Libertate» s-a strigat pentru prima dată în 17 decembrie deoarece mulți cetățeni au fost duși la Securitate, la Miliție ”, a mai spus revoluționarul.

Ziua în care și-a pierdut piciorul, dar și-a câștigat libertatea

Își aduce aminte aproape fiecare pas pe care l-a făcut în zilele ce aveau să aducă o schimbare în țara noastră. În ziua măcelului, la ora 18.00, a jucat Hora Unirii între Catedrală și Cinema Capitol. De acolo au pornit, împreună cu grupul revoluționarilor, către Complexul Studențesc cu drapelul României Comuniste în mână. Au adunat studenți și au ajuns la un număr de aproape 5.000 de persoane.

„Era un domn cu barbă care se ridica pe umerii noștri și a spus că în centrul orașului sunt morți și răniți. Se auzeau focuri de armă, iar în momentul acela grupul nostru s-a împărțit în două. Partea din stânga a mers spre Podul Mihai Viteazul, iar partea dreaptă spre podul Decebal. Ne-am continuat drumul, iar la un moment dat am văzut în față un pluton ca de execuție, cu soldații stând în genunchi și în picioare, și un domn în dreapta. Ne-am apropiat și cineva a strigat să nu ne impacientăm. Noi am strigat «Fără violență», ne-am oprit, apoi am avansat, dar mai lent.

Stăteam chiar la 30 de metri. Mie mi s-a părut că fuma, iar când a aruncat țigara a început să se tragă. Pe la urechea dreaptă mi-au trecut patru gloanțe”, a spus în cadrul emisiunii Dan Gavra.

A reușit să se ferească, dar unul dintre cartușe l-a nimerit în piciorul stâng. „Cartușul care m-a lovit a venit din față. Am rămas blocat pe mijlocul șoselei. De la genunchi în jos mi-a dispărut piciorul cu totul. Nu mai aveam tibie, carne, a dispărut. După un timp am auzit  voce care spunea «Luați-vă răniții și plecați acasă». Pe mine m-a luat o femeie și un băiat și m-au băgat în portbagajul unei Dacii. Când au vrut să îi ia și pe alți răniți, nu au mai putut, pentru că au fost luați și băgați în dube de pâine, i-au dus și le-au dat foc”.

A ajuns la Spitalul Județean, unde a fost ascuns și unde a primit îngrijiri medicale. Acolo au venit după câteva zile și doi procurori, care l-au pus să semneze o coală de hârtie pe care scria toată activitatea lui din 15 decembrie și până când a ajuns la spital. Cei doi i-au spus că urmează să fie închis pentru că a încercat să vândă țara ungurilor. Nu a ajuns la închisoare, ci la Spitalul de Ortopedie, de unde a fost preluat de medicii din Austria, fiind primul rănit care a plecat la spital la Viena.

„Ma trezeam din cauza frigului și vedeam că e întuneric. Mă trezeam când în scaun cu rotile, când pe targă. În seara de 17 decembrie, în jurul meu au fost vreo 10 cadavre. Îmi amintesc de un om care încerca să își bage mațele înapoi abdomen și spunea «au că mor, au că mor». La mine atârnau carnea și oasele piciorului. După ce au venit cei doi procurori, în următoarele cinci minute m-au băgat într-o salvare și m-au mutat la ortopedie. Am plâns, pentru că am crezut că m-au dus la pușcărie. La ortopedie m-au tăiat pe viu. Prindeau carnea care se infecta și o tăiau cu foarfeca. Când a venit spitalul de campanie din Austria, au spus că voi pleca acolo. În trei ianuarie am plecat la Viena. Am fost primul rănit care a plecat la spital acolo”, povestea Gavra.

„Știu cine a tras în mine și l-am iertat”

Dan Gavra a aflat cine a dat ordinul să se tragă în mulțime în seara de 17 decembrie, în acel loc, dar l-a iertat. „Maiorul Gheorghe Badea a fost cel care a ordonat să se tragă, a spus un soldat la procesul care era transmis la radio. Când am citit în ziar că a murit soția sa, am mers la înmormântarea ei. Doar am vrut să îl văd, atât. Am dat mâna cu el și i-am spus sincere condoleanțe. Am vrut să îi spun de seara din 17 decembrie, dar avea doi copii și erau distruși. Nu am mai vrut să îi împovărez și cu lucrul acesta. Doar am vrut să văd cine a fost persoana care a tras în mine în 1989. Am vrut să îl văd pe acel om care stătea în seara de 17 decembrie în dreapta plutonului de execuție și fuma, iar când a aruncat țigara au început să vină înspre noi cartușele. L-am iertat, pentru că el a crezut că face un lucru bun pentru sistemul în care trăia”, a mărturisit revoluționarul.

Chiar dacă a văzut moartea cu ochii, acum e optimist și cu zâmbetul pe buze. Se bucură de o casă, o familie, și are două fete cărora le-a pus nume nemțești, în semn de mulțumire pentru medicii care l-au tratat în Austria. În România este respectat , dar în vizita făcută în luna iunie a acestui an în SUA a fost aplaudat de mii de oameni pentru că este un erou. „Americanii știu să respecte, nemții știu, românii, mai puțin”, este de părere eorul.

Dan Gavra, invitatul din această seară la emisiunea PRESSALERT LIVE, le-a transmis românilor un mesaj, la 25 de ani de la Revoluția din 1989: „Libertatea e mai bună. Un închis are un spațiu, pe când libertatea îți dă posibilitatea de a face orice. Libertatea e mai bună decât comunismul”.