p>A nins peste Timișoara, iar primii fulgi de nea i-au încântat pe copii, le-au dat bătăi de cap șoferilor și i-au pus la treabă pe angajații de la RETIM și Drumuri Municipale. În doar câteva ore, peste orașul de pe Bega s-a așternut un covor de zăpadă de câțiva centimetri și totul s-a transformat într-un peisaj de iarnă.
Vântul rece de duminică după-masă amețea copacii încărcați de zăpadă. Pe străzile din fața blocurilor era pustiu. Din loc în loc se mai auzea câte un scârțâit al vreunui șofer care își dezgropa mașina din nămeți. „Nenea, vă ajut?”, l-a întrebat un copil de clasa a V-a pe un tânăr care își curăța mașina. Băiatul, înfololit din cap până în picioare și îmbujrat în obraji, vrea să facă bani. Acesta îi ajută pe oameni să își îndepărteze zăpada de pe autoturisme. „Nu, mulțumesc. Mă descurc”, îi răspunde șoferul. Marius are 12 ani și nu îndură frigul să facă oameni de zăpadă, ci să facă bani. Cu o lopată roșie în mână și o prosop primit de la mama lui acesta ne-a explicat, dârdâind de frig, care îi procedura. „Cu prosopul curăț geamurile și cu lopata împing zăpada de pe plafon. Nu apăs tare să nu le zgârâi oamenilor mașina că după aceea poate iau bătaie. Apoi, trag zăpada de lângă mașină cu lopata ca să poată pleca omul de pe loc”, ne-a explicat Marius puțin supărat că a primit doar doi lei, deși stă în frig de ore bune.
Cei mai mulți oameni s-au adunat în centrul orașului. Catedrala Mitropolitană abia dacă se vedea de fulgii mici de nea care formau o perdea albă. Lângă o căsuță unde se vindea tradiționalul colac secuiesc se apare imagine macabră a unui om de zăpadă fără ochi, nas sau gură, care avea înfipt în cap un cuțit. „Are un cuțit în cap”, a strigat către părinții lui un copil oripilat de „accesoriul” din capul omului de zăpadă.
În fața Operei zburau bulgări de zăpadă dintr-o parte în alta, se auzeau râstete, țipete și răsunau colinde de la căsuțele amplasate în parcarea de la Modex. Copii de toate vârstele s-au bucurat de ce le-a oferit natura, s-au jucat, au alergat după porumbei, s-au plimbat cu sania, sau au făcut oameni de zăpadă. Piața Libertății era de un alb imaculat. Singurele pete de culoare erau fațadele clădirilor vechi. Drumul care duce spre Piața Unirii era pustiu și doar în fața Muzeului de Artă se afla o femeie care curăța trotuarul de zăpadă.
Cuplurile au preferat să scape de agitația din centrul orașului și s-au îndreptat spre Parcul Civic. Tot acolo, trei copii au făcut un bulgăre de zăpadă imens și se chinuiau să îl împingă. Un tătic își alerga copilul printre copacii încărcați, iar din când în cand mai scutura câte o creangă. La ieșirea din parc doi îndrăgostiți se priveau și se țineau de mână, dar momentul s-a încheiat repede pentru că atenția le-a fost furată de o mașină care a derapat ușor. Asta pentru că utilajele de deszăpezire nu au putut să ajungă pe toate bulevardele mari. Echipele de la Retim și SDM continuau să intervină pe străzile Timișoarei și după căderea întunericului.
Foto: Adrian Pîclișan
Un articol foarte bine documentat!
Daca pentru autorul articolului, Timisoara este numai spatiul intre Catedrala Mitropolita si Opera e bine, e simplu; dar cum ramane cu celelalte strazi,incarcate cu zapada, cu trotoarele necuratate, unde trebuie sa multumesti Domnului ca nu ti-ai rupt un picior, o mana, cu celelalte bulevarde necuratate?; cum ramane cu atata nepasare? nesimtire? E usor sa fi poet!