TIMIȘOARA UITATĂ Podurile orașului (IV) Ce arhitecți faimoși au proiectat cele mai romantice poduri din orașul rozelor

Din cele trei poduri construite în Fabric la începutul secolului trecut, două au fost reconstruite în anii regimului comunist. În a doua jumătate a secolului trecut a fost construit un pod nou între cetate şi Elisabetin şi a fost înlocuit vechiul pod de cale ferată.

Podul Morii şi Podul Mihai Viteazul

Decizia construirii podului din Piaţa Morii care leagă în prezent strada Andrei Şaguna de Calea Dorobanţilor a fost luată în 1902, concomitent cu cea de regularizare a râului Bega în cartierul Fabric. Podul Morii (Malom-téri híd, Mühlenplatzbrücke) a fost unul din cele trei poduri noi de beton armat construite în cartier potrivit planului de sistematizare al oraşului de la începutul secolului XX. A fost terminat în 1909, la un an după darea în folosinţă a celorlalte două – podul Neptun (singurul păstrat în forma sa originală) şi podul din piaţa de fân. Sub influenţa stilului Secession, caracteristic epocii, podul a fost decorat cu basoreliefuri care redau scene legate de vechi ocupaţii ale locuitorilor cartierului. Alături de o femeie care ţine în mână stema oraşului liber regesc Timişoara, mai era înfăţişat un tăbăcar care prelucrează pielea, un morar care duce în spate un sac cu cereale şi un lucrător care încarcă nisipul scos din albia râului într-o barcă. Podul vechi s-a deteriorat şi în 1981 s-a construit actualul pod, proiectat de inginerul timişorean Radu Marinov. La capetele noului pod au fost montate basoreliefurile care l-au decorat pe cel vechi.

Podul de la piaţa de fân şi Podul Dacilor

Cel de-al treilea pod a cărui construire a fost hotărâtă în anul 1902 a fost podul de la piaţa de fân. S-a mai numit Széna-téri híd, Heuplatzbrücke şi mai e cunoscut drept podul de la Badea Cârţan. A fost terminat în 1908, când se săpa şi noua albie a râului Bega. Podul era traversat de două linii de tramvai pe care circulau şi vagoane de cale ferată care făceau diferite transporturi între gara de est şi mai multe fabrici şi ateliere din Fabric. Podul a fost demolat în 1988 iar un an mai târziu s-a construit cel actual, tot după proiectul ing. Radu Marinov, dar acesta n-a mai păstrat elementele arhitecturale care-l decorau pe cel vechi.

Podul Michelangelo

Alături de podul Traian şi podul episcopal (Andrei Şaguna), podul Michelangelo este cel de-al treilea care face legătura între Cetate şi Elisabetin. În zona Michelangelo-Cluj exista încă din 1940 o pasarelă de lemn care traversa Bega. Aceasta a fost înlocuită în 1964 cu o pasarelă nouă, deşi în planul de sistematizare al oraşului de la începutul secolului XX era prevăzut ca în acest loc un nou bulevard al Timişoarei pe direcţia nord-sud să traverseze Bega peste un pod. Acesta a fost construit însă abia în 1970, când zona a fost sistematizată, şi este singurul pod nou construit în cea de-a doua jumătate a secolului trecut. Podul Michelangelo face legătura între centrul oraşului şi cartierele Elisabetin şi Fabric iar între ele, cu Calea Girocului şi a Buziaşului. Proiectat de ing. Decebal Anastasescu şi de arhitectul Nicolae Danciu, podul este prevăzut cu câte două benzi pe fiecare sens de circulaţie şi cu alei pietonale pe margini şi este una din principalele artere de circulaţie ale oraşului. Atunci când a fost proiectat, nu s-a calculat distanţa dintre nivelul Begăi şi tăbliile podului pentru permite trecerea  vaporaşelor în amonte de pod, astfel încât traseul de la podul Michelangelo până la turbină nu poate fi străbătut. Podul a fost reabilitat recent.

Podul Modoş

Dat în exploatare în 1897, Podul Modoş este, la ora actuală, singurul pod de cale ferată care traversează canalul Bega în Timişoara şi face legătura cu Stamora Moraviţa. Iniţial a fost construit pentru calea ferată locală Timişoara-Modoş (azi Jaša Tomić). La 1 decembrie 1932 tronsonul căii ferate Timişoara-Baziaş care trecea prin centrul Timişoarei a fost desfiinţat şi toate trenurile de pe această linie au fost dirijate pe podul Modoş. Cum traficul peste pod a crescut considerabil, a fost necesară dublarea liniei de cale ferată. Lucrările au fost executate în 1935, podul Modoş devenind al doilea pod cu cale ferată dublă din România. În 1980, vechiul pod a fost înlocuit cu cel care funcţionează şi astăzi şi este străbătut de calea ferată care leagă Timişora de Oraviţa şi Reşiţa.