Teoretic, mass – media timişoreană e una cât se poate de diversă. Există destule site-uri sau blog-uri care-şi arogă pe nemeritate particula de portale de ştiri ale bănăţenilor. Există şi ceva televiziune, ba chiar şi radio. Practic, subiectele abordate de marea majoritate a mass – media timişoreană ocolesc adevăratele valori locale. Nu mă refer neapărat la politică, ci în special la promovarea concertelor şi a activităţii trupelor locale. De muzică „pop“, cum ar veni, căci la capitolul populară e altă mâncare de peşte. Pe undele radio se aude cam aceeaşi muzică. Dictată de playlist-urile radiourilor mari din Bucureşti. Foarte rar ai ocazia să asculţi ceva „made in Timişoara“.
Trupele locale sunt evident nemulţumite de acest aspect, dar răspunsul managerilor acestor posturi este invariabil acelaşi: „Avem nevoie de audienţă, de aceea nu vă putem difuza“. În plus, tot mai des întâlneşti şi-n oraşul nostru nişte indivizi care se cred superstaruri. Care se consideră moderatori sau redactori de entertainment şi copiază la greu vedetele de Dâmboviţa. Care ne povestesc ce a păţit Inna săptămâna trecută sau cât de nasol a fost faptul că au stat jumătate de oră la coadă pentru a-şi ridica un plic de la poştă. Pentru cei care au prins şi vremurile în care exista mass – media adevărată în Timişoara, actuala radiografie a acestei bresle e ciudată.
Revenind la artiştii locali, zilele trecute o serie de muzicieni timişoreni au reuşit să intre într-un top al muzicii româneşti 2014 realizat de un site din Bucureşti.
E vorba de Vasile Mardare, Grave For Sale, Daniel Dorobanţu şi proiectul său Thy Veils, Exit Oz, Makunouchi Bento, JazzyBIT, Methadone Skies şi Horea Crişovan. Desigur, alături de ei există multe alte nume made in Timişoara care se chinuie să scoată albume sau să susţină concerte. Din păcate, marea majoritate a acestor artişti nu sunt difuzaţi nici la radio, nu au parte de invitaţii la TV şi nici nu se scrie de ei pe site-uri. Vorbim de Timişoara, oraşul natal al lor, da? Atât timp cât activitatea lor nu implică ceva senzaţional, artiştii timişoreni nu au loc în mass – media locală. Pentru a se schimba această stare de fapt ar trebui ca oamenii care activează în acest domeniu să-şi schimbe gândirea. Ceea ce este aproape imposibil. O altă posibilă soluţie ar fi o „recomandare“ venită din partea primarului oraşului nostru. Care în preajma JazzTM-ului de exemplu nu se sfieşte să laude muzicienii locali. Poate dacă la conferinţele de presă obişnuite ale domniei sale ar rosti mai multe îndemnuri pentru sprijinirea muzicii made in Timişoara, lucrurile s-ar schimba. Până una alta, haideţi să ne batem mai puţin cu cărămida-n piept cât suntem noi de patrioţi locali şi să recunoaştem că muzicienii timişoreni nu-s interesanţi pentru presa locală. Trist, dar cât se poate de adevărat.
Mai bine fără „recomandare” din partea primarului pentru că orice vorbă „de bine” din partea utilizatorului de gel estompator i-ar aşeza pe muzicienii urbei lângă AC Recaş, palmieri, ghivecele cu muşcate de pe podul Michelangelo şi „viitorul” metrou dintre Gara de Nord şi aeroport.
Singura chestie pe care ar putea-o face PMT ar fi găsirea unui spaţiu adecvat pentru spectacole/concerte şi punerea lui la dispoziţia artiştilor locali în mod gratuit. Sigur s-ar găsi un spaţiu de câteva sute de locuri pentru aşa ceva dacă s-ar vrea într-adevăr. Dar e evident că se vrea doar în campanie şi când e rost de poze pentru Facebook…..