Istoria „Perlei Banatului”. Cum s-a dezvoltat Poiana Mărului ca destinație turistică în...

Istoria „Perlei Banatului”. Cum s-a dezvoltat Poiana Mărului ca destinație turistică în perioada interbelică și ce legende ascunde GALERIE FOTO

2
DISTRIBUIȚI

Una din staţiunile bănăţene care în ultimii ani a cunoscut o dezvoltare de-a dreptul spectaculoasă este Poiana Mărului, aflată la 145 de kilometri distanţă de Timişoara. Aflată în mijlocul unui peisaj superb, cu privelişti care-ţi taie respiraţia, ea a devenit un adevărat punct de atracţie atât pentru timişorenii care şi-au construit aici case de vacanţă cât şi pentru cei care doresc să-şi petreacă un sfârşit de săptămână într-un loc liniştit şi din cale-afară de pitoresc, căci este deopotrivă frumoasă şi atractivă în toate anotimpurile.

La Poiana Mărului se poate ajunge de la Oţelu Roşu, prin comuna Zăvoi, pe un drum şerpuit de aproximativ 20 de kilometri, care trece pe lângă lacul de acumulare. Mica localitate montană este aşezată pe malurile Bistrei Mărului, dar este străbătută şi de câţiva afluenţi ai acesteia. De aici se pot vedea Muntele Mic, Nedeia şi Vârful Pietrii, care domină staţiunea, iar în depărtare se zăresc crestele munţilor Retezat şi Ţarcu.

Comoara regelui Scorilo

Descoperirile arheologice din zonă, dintre care remarcabil este un altar păgân găsit la 1.200 de metri altitudine, pe versantul nordic al Muntelui Mic, atestă prezenţa dacilor şi ritualurile religioase ale acestora, concentrate mai ales în jurul Muntelui Gugu din Masivul Ţarcu-Godeanu. Legende legate de comoara regelui dac Scorilo care ar fi fost ascunsă într-o peşteră aflată în apropiere de Poiana Mărului s-au păstrat până astăzi.

Potrivit acestora, în stânca lui Scorilo, dincolo de peretele abrupt al acesteia, s-ar afla o peşteră în care a fost ascunsă comoara. Locul peşterii ar fi indicat de prima rază de soare care trece peste creasta numită Buza Nedeii şi cade pe mijlocul peretelui de stâncă în zorii zilei solstiţiului de vară.

Povestea „Perlei Banatului”

Zona a început să se dezvolte din punct de vedere turistic mai ales în perioada interbelică. Atât Poiana Mărului cât şi Muntele Mic au fost declarate staţiuni turistice şi au început să fie construite primele vile pentru cazarea celor aflaţi în căutarea unui loc de recreere. O familie italiană a construit vila Aca de Barbu, iar municipalitatea timişoreană a ridicat vila Bistra. Aceasta a fost inaugurată în 1937, la sfârşitul lunii august, şi multă vreme a fost cea mai importantă construcţie cu destinaţie turistică din zonă. De-a lungul anilor a găzduit mii de turişti, dar principalii beneficiari au fost angajaţii primăriei şi cei ai întreprinderii electrice şi a tramvaielor comunale.
Ridicarea acestei vile a determinat mulţi particulari să construiască aici vile şi case de vacanţă şi, de multe ori, turiştii erau cazaţi chiar în sălaşele care aparţineau ţăranilor din Măru.

Staţiunea s-a dezvoltat rapid şi s-au făcut demersuri pentru asigurarea transportului până în staţiune. Acesta se făcea, de regulă, cu trenurile forestiere care aparţineau firmei „Forestiera LOMAS-Zăvoi”, cu care primăria Timişoarei încheiase un contract pentru a asigura transportul pasagerilor. Caroseria automotorului şi a remorcii o imita perfect pe cea a tramvaielor aflate în circulaţie în acei ani. Pentru adăpostirea trenuleţului şi efectuarea lucrărilor de întreţinere, întreprinderea electrică a construit în gara forestieră Zăvoi o remiză spaţioasă, dotată cu cele necesare. Mulţi turişti străbăteau cei 21 de kilometri dintre Zăvoi şi Poiana Mărului doar pentru delectarea oferită de frumuseţea drumului.

În scurt timp, staţiunea a ajuns cunoscută sub numele de „Perla Banatului”. Vila a fost naţionalizată în 1947, iar în 1977, când în vecinătatea ei s-a construit hotelul Scorilo, a fost folosită ca organizare de şantier. Hotelul cu peste 400 de locuri de cazare a ajuns şi el în paragină după 1990, în anii de tranziţie, dar de câţiva ani au fost demarate lucrări de reabilitare ale acestuia.


Municipalitatea timişoreană a recuperat vila „Bistra” în anii ’90, cu multe peripeţii. Cum aceasta ajunsese într-o stare deplorabilă, au început lucrările de igienizare şi reabilitare dar după scurt timp au fost abandonate din lipsă de fonduri. În schimb, mai ales după anul 2000, mulţi particulari şi-au construit aici case de vacanţă şi au fost deschise pensiuni care oferă posibilităţi de cazare, masă şi servicii turistice în zonă.

Trasee turistice

Amatorii de drumeţii pot alege între mai multe trasee montane care pornesc de la Poiana Mărului, spre lacul de acumulare de la Gura Apei, între masivele Bloju şi Baicu, spre vârfurile Cuntu şi Ţarcu, pe Valea Şucului, pe valea pârâului Scorila, spre Muntntele Mic sau spre Vârful Nedeii. Există mai mulţi versanţi care se pretează practicării alpinismului, iar apele repezi de munte şi Lacul Măru oferă la rândul lor, în anotimpurile favorabile, posibilitatea practicării unor sporturi acvatice. Zona s-a remarcat în ultimii ani prin traseele amenajate pentru împătimiţii sporturilor cu motor şi evenimentele de profil organizate aici. Există, de asemenea, oferte pentru vânătorii şi pescarii amatori, terenuri de sport, iar pe timp de iarnă pot fi practicate sporturi de sezon pe pârtiile naturale aflate pe versanţii care înconjoară staţiunea.

2 COMENTARII

  1. am stat în SCORILO acum văd că a ,ajuns o paragină vreau să știu dacă telefericul dela muntele mic mai funcționează și dacă hotelul la care ajungea este terminat și în funcție era o zonă f.liniștită acum văd că a ajuns un orășel .

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.