Sâmbătă, ora 16.45. Pe străzi, nici țipenie de om din cauza vremii morocănoase. Doar în curtea unei clădiri vechi din centrul Timișoarei este agitație mare. O femeie trecută de 50 de ani, care se sprijină pe un baston, intră cu greu în curte. Imediat, își fac prezența și două tinere, dar și câțiva bărbați care, încet – încet, încep să schimbe câteva vorbe între ei. Sprijinit de un zid, doar un om plin de vânătăi pe față, a cărui tristețe se citește pe chip, stă mai retras, cu ochii în pământ. Oameni diferiți care, la prima vedere, par că nu au nimic în comun, se întâlnesc sâmbăta, dar și în alte două zile din săptămână, timp de o oră, ca să vorbească între ei. Totul în încercarea de a lupta cu un viciu care aproape că le-a distrus viața – alcoolul.
„Alcoolul chiar e un drog”, concluzionează un bărbat, care povestește cum a stat în zadar internat în diferite clinici de psihiatrie din județ, disperat fiind să scape de patima băuturii. „Consumam alcool și în spital sau imediat când ieșeam”, își aduce aminte omul și imediat începe să dea din cap nemulțumit. Dar, de când a aflat de Grupul Alcoolicilor Anonimi din Timișoara, viața lui s-a schimbat radical, astfel că nu ratează nici măcar o întâlnire. Un grup care, spun unii dintre membri lui, chiar salvează vieți omenești.
„Sunt Traian și sunt alcoolic”
Într-o mică încăpere de la parterul unei clădiri vechi din centrul orașului, începe o nouă ședință a Alcoolicilor Anonimi din Timișoara sau „AA”, așa cum le place membrilor grupului să-și spună. Pe ușile unui dulap este prinsă o cruce, iar două mesaje printate pe niște foi care s-au îngălbenit ies în evidență încă din prima clipă în care pătrunzi în încăpere. „Asociația AA funcționează pentru cei care cred în Dumnezeu, pentru cei care nu cred, pentru cei care cred că ei sunt Dumnezeu” și „Trăiește și lasă-i și pe alții să trăiască. Nu despica firu-n patru, trece si asta!”, stă scris pe cele două hârtii lipite pe ușile dulapului.
„Sunt Traian și sunt alcoolic. Mulțumesc grupului și lui Dumnezeu că astăzi nu am băut”, sunt primele cuvinte, dure, rostite la începutul ședinței de către un bărbat care s-a decis să preia rolul de moderator. Imediat, toți cei prezenți, aproximativ 20 de persoane, încep să rostească cu voce tare „rugăciunea pentru seninătate”, iar apoi este ținut un moment de reculegere „pentru cei care au murit din cauza alcoolului”.
„Avem un nou venit”, anunță Traian și imediat toți ce prezenți întorc capul spre omul cu vânătâi pe față, care s-a ascuns pe un scaun, pe ultimul rând, și îi zâmbesc. Imediat, câțiva bărbați încep, rând pe rând, să facă mărturisiri cutremurătoare.
„Sunt în viață pentru că m-am lăsat de băut”
Ghiță este un bărbat trecut de 60 de ani, care povestește cu ochii în lacrimi despre iadul prin care a trecut când era dependent de alcool, dar și despre cât de mult l-a schimbat Grupul Alcoolicilor Anonimi din Timișoara.
„Sunt Ghiță și sunt alcoolic. Sunt în viață pentru că m-am lăsat de băut, mulțumesc grupului și lui Dumnezeu pentru asta. Acum 19 ani am ajuns în grup, după ce am băut ani întregi. Am avut multe încercări. Prima nevastă m-a lăsat pentru că eram dependent de alcool, m-a scos afară din casă, nu e ușor să fi nevastă de bețivan. Dar Dumnezeu m-a ajutat și acum am o altă familie. Datorită grupului AA, copilul meu a ajuns să facă două facultăți în America. AA mi-a prelungit viața. E bine să fi abstinent, pentru că e liniște în casă”, a mărturisit Ghiță care, de șase ani, mai vine doar ocazional la ședințele Alcoolicilor Anonimi.
„Era să mor din cauza băuturii”
Adrian se destăinuie și el că a avut aproape jumătate din viață patima băuturii și era să moară din cazua asta. Bărbatul povestește că a ajuns la prima ședință a Grupului AA din Timișoara acum 13 ani, după ce a văzut un anunț într-un ziar. „Eu zic că nu Dumnezeu m-a încercat pe mine, eu l-am încercat pe Dumnezeu. Când am ajuns acum 13 ani aici eram divorțat, nevasta m-a părăsit din cauza băuturii. Am băut și m-am îmbătat 20 și ceva de ani din viață. Într-o zi era să mor din cauza băuturii, am făcut stop cardiac, dar medicii m-au readus la viață. Ajunsesem într-un punct în care nu am mai avut casă, un loc de muncă sau bani. Dacă mama nu mă primea la ea acasă, acum eram un boschetar”, își aduce aminte Adrian iadul prin care a trecut din cauza alcoolului.
Timișoreanul spune, însă, că viața i s-a schimbat radical în momentul în care a înțeles care sunt scopurile întâlnirilor alcoolicilor anonimi. „La început, nu am înțeles ce vor acești oameni de la mine, dar după ce auzeam cum povesteau prin ce au trecut, mă regăseam în poveștile lor și îi vedeam că ei nu mai beau. Am primit o speranță că există și pentru mine o soluție. De atunci am rămas abstinent și viața mi s-a schimbat. M-am recăsătorit, am o nouă profesie, un job bun. Recunosc, și acum mă uit lung la sticlele cu alcool. Mă uit la ele, pe toate le-aș bea, când le văd pe rafturile din magazine, dar am puterea să pot să plec de acolo. Fiecare trecere pe lângă un raft cu alcool este o luptă, dar și o mică victorie, pentru că reușesc să plec fără să cumpăr nimic”, spune zâmbind Adrian.
„Am ajuns să vând din casă ca să-mi cumpăr de băut”
Alex este unul dintre cei mai tineri membri ai Grupului Alcoolicilor Anonimi din Timișoara. A ajuns aici acum trei ani si spune, plin de recunoștință, că AA chiar i-a schimbat viața. „Mie mi-a plăcut băutura în anumite momente, consumam alcool o dată la câteva zile, săptămâni, dar atunci când o făceam, beam bine. Am ajuns ca fiecare salariu pe care îl luam să-l beau și chiar să vând din casă ca să-mi cumpăr de băut. Îmi aduc aminte că într-o zi am fost atât de disperat încât am luat și televizorul din casă și umblam cu el prin oraș să-l vând, noroc că nu a vrut nimeni să-l cumpere. Am fost căsătorit, am divorțat, atunci am crezut că ea a fost de vină că ne-am despărțit”, povestește și Alex prin ce a trecut din cauza alcoolului.
Bărbatul este din Brașov, dar a „fugit” la Timișoara cu scopul de a începe o viață nouă, dar nici aici nu s-a lăsat de băut. „Într-o zi, prietena mea mi-a spus că am două zile să-mi strâng hainele și să plec. Atunci am înțeles că trebuie să fac ceva, altfel aș fi pierdut-o, eu știam că am probleme cu alcoolul. De trei ani, de când sunt în AA, viața mea s-a schimbat, m-am regăsit în împărtășirile celor de la miting. Nu mai beau, am obținut un credit și am cumpărat un apartament cu iubita mea, am bani să merg în mici călătorii, s-au schimbat multe”, mai spune Alex. Bărbatul concluzionează că e păcat că vin atât de puțini timișoreni care au probleme cu alcoolul la ședințele AA și crede că „dacă ar veni toți alcoolicii din Timișoara la ședințe, și stadionul “Dan Păltinișanu” ar fi prea mic”.
Timișorenii care doresc să participe la ședințele Grupului Alcoolicilor Anonimi sunt așteptați pe str. Bolyai Ianos, nr. 4. Întâlnirile au loc luni, miercuri și sâmbătă, între orele 18.00 – 19.00. Informații suplimentare pot fi obținute la numerele de telefon 0723 389 004, 0729 670 015 sau 0732 927 678, sau de pe site-ul www.alcooliciianonimi.ro.
