„La toți ne e frică, într-un fel sau altul”, răspundea un politician timișorean oarecare, la o întrebare oarecare despre justiție și politicieni, într-o emisiune oarecare, să zicem Pressalert Live.
Sigur, tuturor ne e frică într-un fel sau altul. Ne e teamă de moarte, ne e frică de dragoste neîmpărtășită, ne e frică de păianjeni sau că o să pierdem autobuzul de 6.30 și-o să întârziem la lucru.
Ne e frică de înălțime, de Dumnezeu, de spații închise sau că o să cadă drobul de sare.
Periodic, în funcție de cine-i la putere, justiția era văzută ca Muma Pădurii ba de unii, ba de ceilalți. Din gura celor reținuți, din orice tabără ar fi fost, auzeai tot timpul că e un „dosar motivat politic”. În ultima vreme, justiția pare să-și fi luat soarta în propriile mâini, extrăgând bilete câștigătoare din ambele tabere. Sigur, nu-s eu cel mai versat în domeniu, poate pierd unele detalii, dar cel puțin momentan, de la distanță, așa pare: nimeni nu-i în siguranță, de la dreapta la stânga și-napoi pe eșichierul politic.
Iar tu, politicianule oarecare? Ți-e frică de justiție? De ce? Ți-e frică să nu urmezi tu? Ai motive să-ți fie frică?
Chiar și cei care nu joacă deja previzibila carte „sunt vânat politic” au acel aer, când zăngăne cătușele, de „nu știu ce se-ntâmplă, au ceva cu mine”. Știi cât de simplu e să nu aibă nimic cu tine? Ia încearcă să nu „șmenuiești” nimic.