TIMIȘOARA UITATĂ Statuile emblematice ale orașului (IV). Cum au apărut „crucea drumarilor”...

TIMIȘOARA UITATĂ Statuile emblematice ale orașului (IV). Cum au apărut „crucea drumarilor” și statuia Fecioarei Maria GALERIE FOTO

1
DISTRIBUIȚI

piata Crucii

Locul în care s-au aflat biserici ortodoxe dărâmate de-a lungul timpului şi mutate în alt loc sau altele legate de evenimente însemnate din viaţa locuitorilor oraşului, au fost însemnate cu cruci sau alte monumente cu caracter religios.

Crucea din Fabric

Lângă podul „Mihai Viteazul” din Fabric, pe locul în care se aflase vechea biserică ortodoxă a românilor din cartier, s-a înălţat o cruce, în amintirea bisericii care fusese construită în 1826, pe locul unei și mai vechi bisericuţe medievale. Biserica de la începutul secolului al XIX-lea a fost demolată între anii 1909 şi 1912, cînd au început lucrările de regularizare a râului Bega, iar în locul ei a fost ridicată ulterior, la cîteva sute de metri distanţă, o cruce de piatră pe care scria: „Crucea asta a fost pusă aici în anul 1928, pe locul altarului bisericii ortodoxe române demolată în anul 1913”.

Crucea „drumarilor”

Pe drumul spre Săcălaz, la aproximativ trei kilometri de la ieşirea din Mehala, se află o cruce neagră, ridicată în amintirea unei lucrări remarcabile la vremea respectivă. Drumul, impracticabil până la acea dată, a fost pietruit, fiind considerat o realizare de mare importanţă într-o vreme în care transportul mărfurilor şi al oamenilor de la Timişoara spre Jimbolia şi Szeged se făcea cu diligenţa sau poştalionul. Lucrările, care presupuneau cumpărarea şi transportul pietrei, conturarea tramei stradale, tasarea şi dispunerea pietrişului sau aranjarea podurilor, au însemnat un efort uriaş, iar ţăranii din Săcălaz şi Beregsău au ţinut să imortalizeze momentul prin înălţarea acestui obelisc.

Crucea – un monument din piatră de formă patrulateră, cu două socluri despărţite de un brâu şi cu un trunchi paralelipipedic ce are în vârf o cruce – a fost terminată în 1835, în primul an al domniei împăratului Ferdinand I de Habsburg, iar pe fiecare din cele patru feţe ale sale se află câte un text, în română, latină, germană şi maghiară, acestea nefiind identice. Textul românesc, într-o limbă arhaică, spune că „Oueste cruce christeneasca aqui éste rádicat intr’un’ multiemire altá la Creator dedicat’ che póturó prin sudore lutól questo a patri Sakálh ázás in socié co’ Beregzon’ romani” (Această cruce creştinească aci este ridicată întru mulţumire ’naltă, la Creator dedicată, că putură prin sudoare lutul acesta al patriei cei din Săcălaz asociaţi cu românii din Beregsău). În textul latin sunt menţionate numele oficialităţilor vremii, pe textul maghiar se menţionează că drumul a fost ridicat în primul an de domnie al regelui Ferdinand al V-lea al Ungariei (împăratul Ferdinand I) iar în textul german apar din nou numele oficialităţilor.

Piaţa Crucii

O veche cruce de piatră se află în mijlocul parcului din piaţa aflată în Elisabetin, care-i poartă numele. Aceasta a fost aşezată pe locul altarului bisericii ortodoxe din Maiere, care existase pe acest loc în secolul al XVIII-lea. Vechea biserică, refăcută de câteva ori, a fost mutată ulterior nu departe, în Piaţa Eforie, iar în vechea piaţă istorică, devenită un scuar, a fost înălţată crucea.

Crucea Răstignirii

În parcul Coronini, nu departe de cinematrograful Apollo, a fost înălţată în 1916 o cruce a Răstignirii. Este o cruce de marmură neagră, aşezată într-o nişă a împrejmuirii de fier forjat şi stâlpi de cărămidă a parcului, care îl reprezintă pe Iisus Christos răstignit. Şi astăzi crucea este pentru mulţi timişoreni un loc de reculegere.

Monumentul Fecioarei Maria

Pe locul din Iosefin în care a fost ridicat acest monument adăpostit într-o mică piaţetă de la intersecţia bulevardului Regele Carol I cu str.


Gh. Doja, tradiţia locală spune că ar fi avut loc martiriul lui Gheorghe Doja, în 1514. Potrivit legendei, în timpul execuţiei, când Doja era supus celor mai cumplite chinuri, în faţa celor care cântau imnuri religioase ar fi apărut, în văzduh, chipul Fecioarei Maria. După supliciul lui Doja, pe locul respectiv s-a ridicat o icoană a Mariei la care se făceau procesiuni şi în timpul stăpânirii turceşti. În 1837, preotul din cartier s-a plâns că icoana Mariei, care era aşezată pe un stâlp, a fost deteriorată de cei care veneau la târg, nemulţumindu-i pe credincioşi, astfel încât episcopul Lonovici a dispus o colectă pentru o statuie de lemn.

Comunitatea bisericească a hotărât ca în locul icoanei care era aşezată într-o cutie de sticlă să se facă o icoană mare din lemn. În 1865, în locul acesteia s-a făcut o statuie din piatră de Bavaria iar în 1877 călugăriţele catolice din Cetate au ridicat pe cheltuiala lor o nouă statuie, adusă din Germania. Actuala statuie, care o reprezintă pe Fecioara Maria în mărime naturală, a fost concepută de arhitectul şef al oraşului, Székely László, şi ridicată în 1906 în piaţeta pe care tot el a conturat-o. Statuia este aşezată într-o capelă zidită în stil roman, cei şase stâlpi ai acesteia sunt din granit de Belgia, iar sculptura, din marmură de Cararra, a fost executată de sculptorul Stroll şi a costat 23.000 de coroane. Monumentul este înconjurat de un grilaj metalic iar părculeţul din jur a fost amenajat de unul din celebrii grădinari ai oraşului, pe cheltuială proprie.

Foto: Banaterra, Wikipedia

1 COMENTARIU

Dă-i un răspuns lui widoqq Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.