Proveştile cu triburi, cu oameni care trăiesc în junglă și nu au văzut în viața lor un telefon mobil, cu sălbatici și animale ciudate fac parte din documentarele de pe National Geographic și Discovery, nicidecum din viața noastră de zi cu zi. E greu să ne imaginăm cum se trăiește în Papua Noua Guinee și mai greu ar fi ne închipuim că putem schimba confortul zilnic cu o experiență în junglă. Pentru Dragoș Dubina acesta a fost un vis devenit realitate. Și-a dorit să călătorească, să cunoască alte civilizații, să facă parte din ele.
În septembrie 2010 a plecat în Indonezia pe termen lung dorind să vadă cum e viața într-o societate tradițională, cum e legătura între lumi, care e contextul în care se mișcă oamenii acolo. Așa cum povestește pe blog, a urmat firul poveștilor, gura oamenilor, și s-a lăsat dus de întâmplări, ca parte a lor, sau ca spectator: „Oamenii pe care i-am întâlnit, exotici, primitivi, înapoiați, interesanți, banali, au câteva aspecte comune. Trăiesc într-un oarecare echilibru cu mediul, nu își alimentează viața din resursele și munca altora. Nu sunt neapărat închiși, dar sigur, de voie de nevoie, sunt mai cumpătați. (…) Oamenii de acolo sunt înlocuiți cu clișee cool, promovați ca trofee fotografice, aranjați frumos în albume scumpe, ideile lor sunt înlocuite cu ceea ce cred aceia dintre noi, care se consideră mai adânci, că trebuie să gândească ei – primitivii. Sunt transformați în povești”, povestește timișoreanul.
Astfel, de 5 ani trăiește mai mult în Indonezia, unde în primii doi ani a avut o bursă culturală, de la Guvernul Indonezian, iar în 2014 a lucrat ca instructor de scufundări și manager de centru scuba, în Gili Trawangan. Înainte de experiența indoneziană Dragoș părea a o viață relativ normală, în condițiile în care, evident, normalitatea e greu de definit… A fost preparator la Universitatea de Vest din Timișoara, la cursul de Psihologia Educației, facilitator de activității de grup și instructor de activități outdoor la LaTura Extremă, coordonator la Centrul de Informare si Ocupare Profesionala, la Universitatea Politehnica din Timișoara, instructor de activități outdoor și administrator la HAI, o afacere pe care a avut-o împreună cu doi prieteni, în Timișoara. In Romania a activat în ONG-uri de mediu iar acum a devenit parte din mediu, desfăşurându-și mare parte din activitate în natură.
Aventurile lui Dragos, fascinante, le puteţi citi pe blog. Din Papua Noua Guinee a adunat mitologie locală pe care o va transforma într-o carte.de aceea tocmai a plecat di nou, la sfârșitul săptămânii trecute. „O carte cu poveștile băștinașilor. Ei au povești, dar ei înșiși trăiesc ca în poveste”, spune el. Un alt proiect pe urmele căruia a plecat acum, este în Malucu, unde se gasește una din puținele comunități care mai trăiesc din vânătoarea cu arcul și unde are acces datorită prieteniei strânse cu unul dintre vânători. Un alt proiect urmărit e să caute informații și documente despre aventurierii români care au ajuns pe acolo la sfârșitul secolului al XIX-lea, de exemplu doctorul Ilarie Nitrea, din Rășinari, care a ajuns ca medic militar la 1865, cu armata olandeză și a rămas 25 de ani, unul dintre principalii donatori ai Muzeului Antipa.
Nostalgii de diasporă
După ultima vizită, înainte să plece de la Timișoara, Dragoș și-a umplut rucsacul cu cadouri pentru diaspora din Indonezia. La capitolul „nostalgii de diasporă” intră borș la plic, ciocolată ROM și pălincă. Însă prezența românească acolo, la capăt de lume, e uneori neașteaptată, chiar șocantă. Așa cum s-a întâmplat cu manelele ce răsunau din telefonul unui băștinaș: „Intrăm în casa unuia dintre băieți și ne așezăm lângă foc, feriți de țânțari. Întinderea asta de mlaștini și junglă e un rai al țânțarilor. Ne relaxăm la umbră, așteptând o lipie de sago, în ritmuri de Bollywood și pop indonezian! Sunt săptămâni de când n-am ascultat muzică. Băieții, care se întorc de jos, din zona Mappi, și-au cumpărat un telefon mobil, pentru muzică. Suntem la zile distanță de rețelele GSM. Deodată: „Și dacă cerul mi-ar zâmbiii / Iubirea mea / Nu am să pot stăpâniii / Dorința de-a pleca …” Iulius ia telefonul papuașului: Guță!”, își amintește Dragoș Dubină.
Dragoș, timisoreanul care îmbină aventura cu antropologia, și-a realizat visul. Chiar dacă nu întoteauna îi este ușor, chiar dacă pericolele îl pândesc la tot pasul (malarie, accidente), trăiește în lumea în care și-a dorit, cu oamenii care îl fac fericit.
( Sursa foto: Dragoș Dubină / www.duba.ro)
