De ce (ne) jigneşte primarul Nicolae Robu

Vreme de câteva luni bune am crezut că primarul Nicolae Robu a învăţat ceva din cei doi ani de mandat şi nu se mai bălăcăreşte cu cei care nu îi stau preş la picioare sau covor roşu, că e mai demn de un superstar. Marţea trecută însă, primarul Nicolae Robu a dat din nou măsura educaţiei domniei sale şi a arătat cum se face circ pe bune, cum poţi în doar zece minute să faci crize de nervi şi să jigneşti pe oricine după bunul tău plac. Infailibilul Robu a arătat din nou cum un om care a fost de două ori rector, care este primarul celui mai mare oraş din vestul ţării, un om care se prezintă cu o înşiruire de titluri academice, un om care se laudă cu realizările sale şi care susţine că are o prestanţă poate scuipa în câteva minute, nişte cuvinte demne de consemnat, asta pentru ca politicienii viitorului să ştie cum să nu se exprime.

După ce banii cotizaţiei de la ACS Poli au fost reduşi a început mizeria care a tranformat sala de şedinţe a primăriei într-o cocină, care a găzduit „cadavre politice”, „frustraţi” şi politicieni care „nu sunt bărbaţi”, dar unde singurul miros de cadavru era cel al decenţei.

Vorbesc de Ştefan Sandu, Bogdan Herzog şi toţi pesediştii din CLT. Ce au cu toţii în comun? Că au tăcut prea multă vreme! Da! În locul în care primarul Nicolae Robu e invitat, la plenurile CLT, acesta taie, spânzură şi insultă pe oricine după bunul său plac, deşi nu are niciun drept. Nicolae Robu nu e un prost, nici un om prost educat, ci din contră un om inteligent, care ştie ce face şi care, culmea, mai e şi manierat. Dar e robul orgoliului său, ca mulţi alţi şefi. De ce jigneşte? Pentru că poate, pentru că aşa are chef, pentru că crede că atâta merita oamenii care reprezintă Timişoara. Să spun că să ai asemenea izbucniri că jucăria ta ACS Poli nu mai e periată din toate părţile e o copilărie? Aleşii locali pot decide unde să mergă banii orașului fără să fie jigniţi, chiar dacă, ipotetic, decid prost. Pe ei să îi sancționeze alegătorii și ACS Poli să fie apărată de suporteri.

Şi, domnule Robu, nici în relaţia cu presa nu staţi mai bine. V-am întrebat dacă aţi fost la Bucureşti să cereţi bani pentru Timişoara, mi-aţi spus că nu am avut nicio funcţie de conducere. Curat logică de profesor universitar. Timișorenii ar face bine să se roage să ajung șef dacă de asta depinde paradisul lor financiar. Sau poate aţi vrut din nou să îmi arătaţi că sunt mică sau poate vreţi să mă faceţi să mă simt prost ca să tac. Vă admir perseverenţa şi sper că sentimentul e reciproc. Domnule Robu, cu toţii plătim taxe şi muncim. Avem dreptul la respect, iar locul dictatorilor e în cărţile de istorie, pe post de amintiri și lecții despre cum nu se face. Stimate domn primar, mai există şi alte meserii în afară de cea de dictator. Iar eu nu mă recomand ca fiind ziaristă. Mă recomdand ca OM, unul care a tăcut de nenumărate ori şi nu v-a jignit înapoi. Nu mai pun la socoteală nici că eu sunt femeie şi dumneavoastră bărbat.