Iulian Iovan, un tânăr de 25 de ani din Timișoara, a trăit majoritatea anilor din viață în orfelinat. Când era copil, a suferit enorm pentru că nu avea și el o mamă și un tată care să-i fie alături, să-l educe și să-l iubească. Tocmai de aceea, Iulian s-a decis să devină asistent social, să încerce să le facă pe familii să-și iubească și să-și îngrijească copiii, iar de aproape doi ani lucrează în cadrul Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș. Iubește atât de mult ceea ce face, astfel că nu și-a luat nici măcar o zi de concediu în toată această perioadă.
„Este important să prețuiești familia. Eu mă ocup de plasamente simple, am 61 de cazuri active. Rolul meu este de a merge în familie, de a observa, de a evalua situația, cum este tratat copilul, în ce condiții locuiește. Pe mine nu mă interesează ca un copil să trăiască în lux, ci într-un mediu sănătos, să fie iubit, să existe înțelegere”, așa descrie Iulian Iovan, în câteva cuvinte, ce sarcini are ca asistent social.
„Nu a fost ușor în orfelinat„
Iulian Iovan a venit pe lume la spitalul din Lugoj, iar medicii au decis să o convingă pe mama tânărului să-l lase în maternitate. Asta pentru că mama lui Iulian suferea de schizofrenie, iar doctorii s-au temut că nu va fi în stare să aibă grijă de copil. Femeia habar nu are nici acum cine e tatăl lui Iulian. Din cauza bolii cu care mama lui a fost diagnosticată, Iulian spune sincer că nu o condamnă pentru gestul făcut și că a fost nevoit să trăiască în orfelinat. “Deși era bolnavă, mama nu a uitat de mine. Venea din când în când să mă viziteze cu o portocală în mână, dar ceilalți copii din orfelinat observau că e bolnavă, nu era îngrijită și râdeau de mine. Acum, este internată la centrul de reabilitare neuropsihiatrică din Găvojdia, e rândul meu să-i fiu alături”, povestește Iulian Iovan.
Tânărul din Timișoara ne spune că nu i-a fost ușor în orfelinat, însă consideră că statul a făcut atât cât a putut pentru copiii instituționalizați. Astfel, Iulian își aduce aminte că perioada cât a stat în orfelinat a fost “una dificilă, nu a fost ușor, dar eu am avut ambiție să învăț. E trist faptul că atunci când ies din sistem, tinerii sunt etichetați, plus că pentru cei care trăiesc ani întregi în centre e o dramă să iasă din sistem. Ei nu știu cum să înfrunte viața, cum să gestioneze propriul buget. Dacă societatea s-ar implica mai mult, viețile lor ar lua o altă întorsătură”.
Iulian Iovan, cântărețul unui cămin din complex în vremea studenției
Iulian a locuit până la vârsta de 18 ani în centrul de plasament din Lugoj, a pus burta pe carte, iar după ce a terminat liceul s-a decis să se înscrie la Facultatea de Asistență Socială de la Universitatea de Vest din Timișoara. Tânărul a locuit în primul an de facultate într-un cămin din Complexul Studențesc, iar Iulian își amintește că acea perioadă a fost cea mai frumoasă din viața lui. Asta pentru că “mi-am făcut prieteni pe viață, acolo mi-am dat seama că sunt apreciat. Eu le cântam seara colegilor muzică populară, tocmai de aceea mi se spunea cântărețul căminului”.
Iulian povestește zâmbind că una din pasiunile sale este muzica, motiv pentru care a urmat Școala Populară de Arte la Timișoara și chiar a compus o melodie, în care vorbește despre viața lui.
“Stau, mă întreb de multe ori, oare m-am născut din flori?”, acestea sunt doar două din versurile piesei.
Din păcate, Iulian a fost mutat din cămin într-un nou centru care s-a deschis în Timișoara și povestește că nu prea reușea să învețe din cauza faptului că era prea mare agitația. Astfel, tânărul s-a decis să meargă aproape în fiecare zi la biblioteca universității, pentru că era liniște, loc în care, nu de puține ori, stătea până la închidere. “În facultate, timp de șase luni, am lucrat noaptea la un magazin non-stop, dar am fost nevoit să renunț pentru că nu mai rezistam. Am considerat că facultatea este mai importantă. Eu mi-am dat toată silința să reușesc în viață, am fost muncitor, nu am dorit mila nimănui, deși a fost greu din punct de vedere financiar. Erau colegi care au aflat că sunt de la casa de copii și voiau să mă ajute, dar le-am spus că nu vreau asta”, își amintește Iulian Iovan.
“Strâng bani ca să mă înscriu la doctorat”
După ce a terminat facultatea, Iulian s-a înscris la master și a aflat că este scos la concurs un post de asistent social în cadrul Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș. Însă nu era ferm convins că vrea să se înscrie pentru că îi era teamă că “nu aș fi fost acceptat pentru că vin din orfelinat”, dar nu s-a întâmplat așa. “Nu regret nici măcar o clipă pasul pe care l-am făcut. Eu nu-mi bat joc de munca mea, pentru că știu că oamenii cu care intru în contact chiar au nevoie de mine. Am văzut și lucruri nu prea frumoase în unele familii, constat că acești copii din orfelinate au mai multe decât cei care sunt în anumite familii”, povestește Iulian Iovan.
În prezent, tânărul de 25 de ani are planuri mari. Deși are un salariu de doar 670 de lei, Iulian pune în fiecare lună o parte din bani deoparte, asta pentru că vrea să se înscrie din toamnă la doctorat și vrea să fie pregătit în cazul în care va intra la cu taxă. Mai mult, Iulian nu i-a uitat pe copiii din orfelinate, astfel că, de câte ori poate, le oferă meditații gratuite.
