Fostul director SRI George Maior este propus pentru funcţia de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar în SUA, preşedintele Klaus Iohannis aprobând propunerea de numire în acest post.
Între propunerile de numire menţionate în comunicat se numără cea a lui Cristian George Maior – ambasador extraordinar şi plenipotenţiar în SUA.
Funcţia de ambasador în SUA a fost asigurată până acum de Iulian Buga, acesta fiind rechemat de la post. Potrivit comunicatului Administraţiei Prezidenţiale, şeful statului a aprobat totodată propunerea de numire a lui Iulian Buga în funcţia de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar în Regatul Suediei.
George Maior şi-a dat demisia de la conducerea Serviciului Român de Informaţii pe 27 ianuarie.
El a deţinut funcţia de director al SRI timp de peste opt ani, devenind cel de-al patrulea director al Serviciului Român de Informaţii la data de 4 octombrie 2006.
Anterior desemnării sale la conducerea SRI, Maior a fost senator PSD, el fiind şi preşedinte al Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Securitate Naţională din Senat.
În perioada 2000-2004 a fost secretar de stat şi şef al Departamentului pentru Integrare Euroatlantică şi Politica de Apărare în cadrul Ministerului Apărării Naţionale. În această calitate a coordonat, din punct de vedere strategic şi militar, aderarea României la Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic.
Între anii 1992 şi 1997 a lucrat ca diplomat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, la Departamentul Tratate şi la Departamentul Afaceri Strategice. Din anul 1997 până în anul 1999 a îndeplinit funcţia de Însărcinat cu Afaceri a.i. al Ambasadei României din Dublin, Irlanda. În anul 2004 i-a fost conferit gradul diplomatic de Ambasador în Ministerul Afacerilor Externe.
Hurezeanu, propus ambasador în Germania. Cioroianu, propus Delegat permanent pe lângă UNESCO
De asemenea, Emil Hurezeanu este propus pentru funcţia ambasador extraordinar şi plenipotentiar în Republica Federală Germania, iar Adrian Mihai Cioroianu – ambasador, Delegat permanent pe lângă UNESCO.
Totodată, preşedintele Iohannis a aprobat propunerea de rechemare a lui Nicolae Manolescu Apolzan din funcţia de ambasador, Delegat permanent pe lângă UNESCO.
„În privinţa numirilor, conform reglementărilor şi cutumelor în materie, urmează solicitarea agrementului statelor/organizaţiilor aferente şi audierile în Comisiile de Politică Externă ale Parlamentului, iar apoi emiterea decretelor de numire”, precizează sursa citată.
Postul de ambasador la Berlin a fost deţinut anterior de Lazăr Comănescu, acesta fiind din februarie consilier prezidenţial, după ce şeful statului a semnat, în 29 decembrie, decretul de rechemare a acestuia din funcţia de ambasador în Germania.
Emil Hurezeanu, născut pe 26 august 1955, la Sibiu, este scriitor şi publicist, fiind unul dintre cei mai cunoscuţi analişti politici ai momentului.
Între 1975 şi 1979 urmează cursurile Facultăţii de Drept din Cluj-Napoca.
Din 1976 devine redactor la revista Echinox, iar din 1978 ocupă postul de secretar de redacţie, publicând poezii şi critică literară, alături de nume sonore precum Marian Papahagi, Ion Vartic, Ion Pop, Mircea Zaciu. După terminarea facultăţii, în 1979, îşi adună poeziile în volumul „Lecţia de anatomie”, apărut la Editura Dacia din Cluj şi distins un an mai târziu cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor. Tot în timpul studiilor este membru fondator al trupei de teatru Ars Amatoria, jucând în câteva piese care parodiau sistemul, conform informaţiilor publicate pe site-ul editurii Humanitas.
Îşi începe cariera de jurisconsult în 1980 în zece sate din zona Sebeş-Alba, unde lucrează timp de un an. În 1981 se angajează ca librar în Sibiu, renunţând în scurt timp şi la acest post. În acelaşi an, Ana Blandiana, în calitate de câştigătoare a Premiului Herder, oferă bursa redacţiei Echinox, iar aceasta îl nominalizează pe Hurezeanu. Pentru a putea primi paşaport, este nevoit să se angajeze ca avocat la Mediaş. Reuşeşte să obţină paşaportul şi, la 1 noiembrie 1982, pleacă la Viena.
După terminarea celor două semestre ale bursei Herder ajunge la München unde se angajează ca redactor la Radio Europa Liberă, post pe care îl va ocupa din 1983 până în 1994. În octombrie 1983 primeşte azil politic în Germania. În aceeaşi perioadă începe să scrie cronici politice. Totodată, devine consultant de specialitate pentru diverse posturi de radio şi televiziune europene.
În 1985 primeşte o bursă la Universitatea Charlottesville din Virginia, Statele Unite ale Americii, unde studiază ştiinţe politice. Întors în Germania, îşi continuă studiile la universităţi americane din Europa, până la masteratul pe care şi-l susţine la Boston în Relaţii Politice Internaţionale şi Strategice.
În 1990 se întoarce în România şi participă la „Fenomenul Piaţa Universităţii”, fiind în continuare salariat al postului de radio Europa Liberă. În primăvara lui 1994, Emil Hurezeanu devine director al departamentului românesc pentru scurt timp (până la finele lui decembrie), după care pleacă la Köln (din ianuarie 1995) pentru a lucra ca director al secţiei române de la Deutsche Welle, unde scrie editoriale politice. Radio Europa Liberă se mută în iunie 1995 la Praga. Hurezeanu continuă să colaboreze cu acest post de radio. Rămâne salariat la Deutsche Welle până în 2002, când se întoarce definitiv în România.
După reîntoarcerea în România, Emil Hurezeanu s-a remarcat ca realizator de televiziune şi comentator pe subiecte politice. A colaborat cu televiziuni precum Antena 1, Realitatea TV şi Digi 24, dar şi cu Europa FM şi România liberă.
A publicat volumele de eseuri politice „Între câine şi lup” (1996) şi „Cutia Neagră” (1997), pentru cel din urmă primind Premiul pentru Publicistică al Uniunii Scriitorilor din România. De asemenea, este autorul mai multor volume de poezii.
În 1998 a devenit „cetăţean de onoare” al oraşului Sibiu.
Emil Hurezeanu a fost în 2003, pentru câteva luni, între martie şi septembrie, consilier al premierului din acea perioadă Adrian Năstase, pe probleme de analiză politică a unor fenomene externe.
Adrian Cioroianu a fost ministru de Externe în cabinetul Tăriceanu, în perioada 5 aprilie 2007 – 15 aprilie 2008.
El este autor al mai multor volume, între care „Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc” (2005) şi „Geopolitica Matrioşkăi. Rusia postsovietică în noua ordine mondială” (2009).
Născut în 1967, la Craiova, este doctor în Istorie al Universităţii Laval din Québec, Canada, şi al Universităţii Bucureşti. Specializat în Istoria Contemporană a României, lucrează din 1993 în Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti (în prezent profesor şi decan), unde susţine cursuri de istorie a regimului comunist din România şi de istorie a Rusiei postsovietice.
Din octombrie 2011 este director al Departamentului Istoria Românilor şi a Sud-Estului Europei din Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti. Redactor şi ulterior colaborator permanent al revistei Dilema/ Dilema veche (din 1998 până în prezent), Adrian Cioroianu publică constant în revistele Foreign Policy – România, Historia, Istorie şi civilizaţie şi Scrisul românesc.
Membru al Grupului de Dialog Social, el s-a alăturat Partidului Naţional Liberal şi a fost ales în Senatul României pentru judeţul Timiş în anul 2004. După aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, el a îndeplinit funcţia de europarlamentar, membru în Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa (ALDE) şi vicepreşedinte al Grupului ALDE din Parlamentul European. La data de 5 aprilie 2007, Cioroianu a devenit ministru al afacerilor externe în guvernul Tăriceanu remaniat. Din 2012, Cioroianu este decan al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti.
