Ascunzătorile haiducilor și tâlharilor din Banat, văzute prin ochii unui călător italian...

Ascunzătorile haiducilor și tâlharilor din Banat, văzute prin ochii unui călător italian din secolul al XVIII-lea. Ce LEGENDE ascund peșterile Veterani și Hoților FOTO

0
DISTRIBUIȚI

1. pestera hotilor

Banatul este considerat a fi pe primul loc dintre toate provinciile românești în ce privește întinderea suprafeței carstice, propice pentru apariția peșterilor. Zonele din Banat în care se află cele mai multe peșteri sunt pe culoarul râului Cerna, în Munții Cernei și Munții Almăjului, în munții din zona orașelor Reșița, Anina și Moldova Nouă și în munții Poiana Ruscă.

Primele descrieri importante ale unor peșteri bănățene au fost făcute de învățatul italian Francesco Griselini, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în cartea sa „Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei”. El a remarcat Peștera Hoților de lângă Băile Herculane și Peștera Veterani din Clisura Dunării.

Peștera Hoților

Despre prima peșteră, Griselini spune că ea „se află în apropierea vestitelor Băi Herculane, în districtul Mehadiei, pe așa-numitul Munte al Hoților. Și unul din izvoarele calde care curge din acest munte se numește Baia Hoților. Într-adevăr, se pare că natura, așa cum a format peștera, ar fi vrut să ofere aici adăpost doar criminalilor și oamenilor fără căpătâi. Pentru a ajunge la intrarea în peșteră trebuie să urci cu eforturi și osteneală deosebită aproape un sfert din înălțimea muntelui. Privit de jos, acesta pare să se înalțe perpendicular, fără nici un povârniș”.

Savantul italian vorbește, în continuare, de o mare deschizătură care se înfățișează ochilor dar care nu este intrarea în peșteră. Aceasta este foarte mică și, spre dreapta, duce într-un fel de sală mare cu o „boltă grotescă” formată din „înspăimântătoare bucăți de stâncă”, îmbinate în partea de sus într-un unghi foarte ascuțit. Deschizătura se prelungește până în interiorul peșterii, unde o porțiune a fost zidită cu piatră din stânca muntelui și tencuită cu mortar, dar a rămas un loc îngust pe unde pătrundea lumina zilei. Pardoseala era acoperită cu pământ desprins din stânca aflată la temelia sa, iar ecoul puternic auzit la căderea unui corp mai greu e un indiciu că muntele trebuie să fie boltit și în adâncime, cel puțin sub baza peșterii.

Griselini vorbește și de înfățișarea bizară a peretelui lateral, care nu atinge podeaua ci lasă o deschizătură ovală pe unde se poate ajunge într-o încăpere „a cărei grozăvie extraordinară îl poate surprinde chiar și pe cel mai neînfricat om”. Și aici bolta se termină la mijloc într-un unghi ascuțit, iar stânca ce pornește din vârful acestuia se pierde pe ambele laturi în linii curbe. La vremea respectivă se mai zăreau urmele unor vetre de foc, locul fiind, probabil, o bună ascunzătoare pentru lotrii care tâlhăreau provincia în acele vremuri. Peștera laterală se strâmtează treptat și se transformă într-o galerie montană atât de îngustă încât trecerea prin deschizătura stâncii nu mai era posibilă. Pe o boltă se puteau vedea bucăți mari de stalactite de culoare închisă, cu o înfățișare remarcabilă, pe care Griselini le asemăna cu cele văzute în grota unei insule din Marea Ionică. Peștera, în care s-au făcut și cercetări arheologice, este unul dintre cele mai importante obiective turistice de pe Valea Cernei.

Peștera Veterani

Cea de-a doua peșteră descrisă de Griselini este localizată în clisură, în munții care se ridică pe malul stâng al Dunării, nu departe de satul Ogradena, care, ulterior, a fost inundat în cea mai mare parte de apele lacului de acumulare Porțile de Fier.


Griselini descrie intrarea în peșteră ca pe o văgăună adâncă iar mărimea acesteia e considerată egală cu suprafața muntelui. Peștera este foarte întunecoasă, căci primește lumină doar printr-o deschizătură ovală care este așezată pe cel mai înalt vârf al muntelui. Bolta e susținută de un stâlp înalt și masiv care seamănă cu un con a cărui bază formează podeaua peșterii iar masa de piatră din care se compune are înfățișarea unor straturi perpendiculare din care pornesc în diagonală pereții bolții. Griselini apreciază că în peșteră ar încăpea cu siguranță în jur de 400 de oameni.

El mai povestește că românii din zonă credeau că peștera ar fi fost construită de împăratul Traian după cucerirea Daciei, pentru a adăposti aici o unitate militară trimisă să păzească trecătoarea strâmtă a Dunării și considerau că ruinele de la poalele muntelui ar fi fost vestigiile unui turn de pază. Eruditul cercetător al Banatului refuză să creadă că peștera ar fi opera mâinilor omenești, deși acceptă că ar fi putut să aibă rolul care i s-a atribuit și pune existența peșterii pe seama „modului de construcție simplu și facil al naturii, care îi este propriu doar ei, fără a putea fi imitat de vreo activitate de artă”. Cercetările arheologice au arătat că ea era cunoscută încă din preistorie, iar peștera, care poartă numele generalului austriac Frederico Veterani, a avut cu siguranță un rol militar în timpul războaielor austro-turce.

Călătorul italian amintește și de o stâncă aflată în mijlocul peșterii, alături de care se afla o groapă umplută cu pietre în care se aduna apa picurând de la înălțime, care forma o fântână. Pereții erau îmbrăcați de stalactite și stalagmite frumoase, iar apa se prelingea prin canale subterane, ieșind din nou la iveală prin crăpătura unei stânci aflate mai jos de ruine, pentru a se pierde apoi în apele Dunării.

Surse foto: Turismland, romanianresorts.ro, infopensiuni.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.