Citesc şi râd, citesc şi plâng. De râs. Cum încerci să-l speli pe Ayatollah-ul care a transformat, de ani de zile, judeţul Caraş-Severin într-o feudă. Îi spui că este un general al politicii, deşi dictatura pupatului inelului şi legea tăcerii au fost regulile sale fundamentale. Ode pentru sutele de milioane de euro aduse-n judeţ, dar nimic despre mafia care controla până la ultimul bănut din fiecare contract sau despre zeciuială.
Degeaba faci pe domnul când te duci la Bruxelles şi vorbeşti pretenţios despre doctrine, când la tine acasă eşti adeptul sclavagismului politic, ţinându-i pe toţi legaţi de tine cu şantajul banilor.
E greu să înţelegi că vremurile pe care le-ai adulat s-au schimbat, chiar dacă timpul ţi-a tot dat pilde. Doctorul e urmărit de portărei şi procurori, oricât l-ai slăvit că e mare om de afaceri şi ai încercat să-l faci victimă a celor pe care-i fura cu nesimţire. Cornu abundenţei s-a dus dracu, după vizitele repetate ale mascaţilor, chiar dacă tot ai suflat să-i împrăştii frustrările că nu poate închide gura tuturor jurnaliştilor. Acum au ajuns procurorii şi la el, unicul, inegalabilul împarat verde al feudalismului politic românesc. Unde ştiu că ţi-a fost bine. O veste proastă – niciodată nu o să mai fie la fel. Plângi, Lio, plângi!
