În centrul comunei Lovrin, lângă biserica romano-catolică, se află unul din cele mai frumoase și bine păstrate conace din județul Timiș.
Familia cu o genealogie de patru secole
E o clădire impunătoare, a cărei construcție a fost începută în anul 1817 de Friedrich Liptay, descendent al unei străvechi familii din partea superioară a Ungariei, a cărei genealogie este cunoscută din 1592. Tatăl său, căpitanul Anton Liptay, a fost împroprietărit la sfârșitul secolului al XVIII-lea cu pământ în jurul așezărilor Gottlob și Lovrin de către împăratul Leopold al II-lea. Baronul Anton Liptay de Kisfalud et Lubelle a luptat în armata imperială și și-a petrecut o bună parte a vieții pe câmpul de luptă, fiind distins cu Crucea de Cavaler și alte decorații emise de arhiducesa Maria Tereza și împăratul Iosif al II-lea.
Conacul, parcul și biserica
Atunci când Anton Liptay a primit domeniul, fiul său, Friedrich, era minor dar de îndată ce a preluat conducerea acestuia a început și construirea conacului, care se remarcă prin elementele arhitecturale baroce dar și neoclasice, la ora actuală fiind unul din monumentele istorice ale județului Timiș. La doi ani după începerea construcției conacului a fost amenajat și parcul în care se află acesta, ce se întinde pe o suprafață de un hectar și jumătate. Parcul a devenit o podoabă a comunei și frumusețea lui rivaliza cu cea a parcurilor timișorene. În parc se află și acum vechiul turn de apă, astăzi dezactivat parțial, fosta casă pentru spectacole, clădirile care, pe vremuri, au fost grajduri și magazii. Tot în acei ani a fost construită și biserica romano-catolică, în vecinătatea conacului.
Un domeniu bine administrat și o comună prosperă
Urmașul lui Friedrich Liptay, care a purtat numele bunicului său, Anton, s-a dovedit un bun administrator, priceput la agricultură. Tot el a înființat la Lovrin și o fabrică de bere, care a funcționat între anii 1846-1870. Prin chibzuința cu care și-a gospodărit domeniul, noul proprietar a contribuit la prosperitatea acestuia dar și a tuturor locuitorilor comunei. Fratele său, Béla, a intrat în politică și a devenit deputat în anul 1884. După primul război mondial, prin reforma agrară, au fost expropriate în jur de 70 de hectare ale domeniului de la Lovrin. Ultimii descendenți ai familiei Liptay s-au stabilit în Chile și în Ungaria.
Stațiune de cercetări agronomice
În toamna anului 1946 Ministerul Agriculturii și domeniilor a decis trecerea în patrimoniul Institutului de Cercetări Agronomice din România a unor terenuri din rezerva de stat, pentru crearea de stațiuni experimentale și 575 de hectare au revenit stațiunii experimentale Lovrin din județul Timiș-Torontal.
În urma exproprierii ulterioare a conacului, acesta a intrat, și el, în administrarea stațiunii, fiind transformat în birouri și laboratoare de cercetare. Interioarele au fost în bună parte modificate, multe încăperi au fost micșorate, pereții au fost văruiți iar pardoseala a fost acoperită cu linoleum, pentru a îndepărta orice urmă care amintea de familia nobiliară. S-au mai păstrat doar câteva piese din vechiul mobilier al conacului, care au devenit suport pentru obiecte de laborator. Clădirea destinată spectacolelor, proprietate a parohiei romano-catolice, a fost la rândul ei naționalizată și transformată în cantină dar a fost revendicată și a reintrat în proprietatea acesteia, în momentul de față neavând nici o întrebuințare. În parcul conacului nu s-au mai făcut alte amenajări dar este întreținut și poate fi vizitat în timpul săptămânii, în intervalul de lucru al angajaților stațiunii, cu acordul conducerii acesteia.
Foto: monumenteuitate.org, panoramio.com
