În fiecare început de vară, odată cu venirea căldurii, dar mai ales pe măsură ce copiii încep să intre în vacanțe, un spațiu închis între patru blocuri dintr-un cartier al Timișoarei devine cutia de rezonanță pentru o hărmălaie de nedescris. Copii bătând mingea, copii jucând „prinsa”, pur și simplu copii jucându-se, cu gălăgia de rigoare.
Nu mă deranjează în mod deosebit, dar pe alții da. Zilnic, absolut zilnic, cu o consecvență demnă de o cauză mai bună, o bătrână iese pe un geam și îi apostrofează pe cei mici. Că fac prea multă gălăgie, că se agață de un biet copăcel firav și îl vor rupe, că bat mingea de peretele blocului și așa mai departe.
Copiii răspund obraznic, așa cum eu nu mi-aș fi închipuit că pot face la vârsta respectivă, iar baba, și ea deja agasantă, îi face nesimțiți. Iar disputa continuă, zi de zi, aproape identic.
Mi-s parțial de acord cu bătrâna, avântul distrugător al copiilor trebuie temperat, dar sunt de acord că cei mici trebuie lăsați să să joace. Dar poate că și părinții ar trebui să acorde mai multă atenție modului în care puștii se adresează celor în vârstă. Și că edilii ar trebui să le creeze condiții mai bune în care să se poată juca.
Voi cu cine „țineți”? Cu baba enervantă? Cu copiii obraznici? Cu părinții care nu știu să-i țină în frâu? Cu autoritățile care ar putea face mai multe locuri de joacă/sport, în loc să lase, pe puținele terenuri rămase libere din oraș, să apară clădiri și iar clădiri?
PS: Pe un teren viran destul de măricel din apropiere, un petec de verdeață oarecum central cartierului, unde locuitorii își scot câinii la socializare, va fi amenajat în sfârșit ceva. O benzinărie.
