Nu cu multă vreme în urmă, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș serba Ziua Împotriva Violenței Asupra Copilului în România. Timp de câteva zile, angajați ai direcției au trecut pe la mai multe școli din Timișoara și din județ, pentru a explica elevilor ce înseamnă violența asupra copilului, cui trebuie să se adreseze în cazul în care sunt victime și pentru a împărți pliante cu „Telefonul Copilului”.
Direcția a făcut publică și o statistică în care sunt prezentate diferite tipuri de abuzuri asupra copiilor comise în cursul anului trecut și în primele patru luni ale acestui an. Cele mai multe sunt, de departe, cazuri de neglijare ale copiilor – 584 înregistrate anul trecut și 183 în primele patru luni ale acestui an. Ceea ce nu se spune este dacă instituția s-a și implicat în soluționarea unor astfel de cazuri ori s-a mărginit doar să contabilizeze situațiile care i s-au adus la cunoștință, pasând rezolvarea problemelor către unități școlare sau alte servicii.
Copil mușcat de un coleg
Un caz petrecut cu o lună în urmă arată, însă, felul în care direcția „rezolvă” sesizările pe care le primește. Un elev din clasa a V-a de la o școală gimnazială din Timișoara a fost mușcat, într-o pauză, de umăr și de gambă de un coleg de clasă, cunoscut de întreaga școală pentru agresivitatea sa și pentru actele de violență împotriva altor copii. Copilul a fost pansat la cabinetul medical al școlii, dar a fost trimis la secția de chirurgie a spitalului de copii, deoarece mușcătura era urâtă și prezenta risc de infecție. De acolo a fost îndrumat la spitalul de boli infecțioase.
Conform certificatului medico-legal, a necesitat mai multe zile de îngrijiri medicale și control periodic, medicii atrăgând atenția că mușcătura de om poate fi mult mai periculoasă decât cea de câine. Chiar și acum, după o lună de zile, mușcătura este vizibilă, iar copilul va rămâne toată viața cu urmele colților pe care colegul cu probleme de comportament le-a înfipt în piciorul lui. Mama copilului a sesizat, în aceeași zi, protecția copilului, dar instituția s-a rezumat la un răspuns formal, declinându-și orice competență.
Protecția copilului: „Nu indică o situație de risc”
Potrivit serviciului de prevenție și intervenție de urgență, „elementele prezentate, atât în sesizare cît și în documentele anexate sesizării (deși n-a fost depus nici un document) nu indică o situație de risc a copilului… astfel că cele semnalate nu fac obiectul intervenției instituției noastre”, deși sesizarea era îndreptată împotriva copilului agresor, V.S., care este un factor de risc pentru copiii din școală.
Direcția a mai recomandat să se depună o sesizare scrisă la școală, iar în cazul unei rezoluții care nu este în conformitate cu așteptările, să fie sesizat inspectoratul școlar, deși legea nu conferă acestuia nici un fel de competențe pentru asemenea situații.
În final, direcția a pasat problema, sfătuind-o pe mama copilului să se adrese „Serviciului public de asistență socială din cadrul primăriei, de la domiciliul copilului pentru furnizarea de servicii de consiliere atât pentru copil, cât și pentru părinți”.
„Ne pasează de la Ana la Caiafa”
Protecția copilului a dat acest răspuns fără ca măcar să se fi interesat la școală de cazul semnalat. La nivelul școlii se știe situația și s-au luat toate măsurile pe care legea le permite, dar acestea sunt doar la nivel disciplinar. Copilul agresat, dirigintele clasei și directorul școlii spun că n-au fost contactați de nimeni de la direcție pentru a da lămuriri.
„Avem probleme cu acest copil de anul trecut, când a fost adus de la altă școală, cu mama lui e foarte greu de discutat, noi monitorizăm copilul atât cât putem, dar acasă stă mai mult singur, nu se ocupă nimeni de el. Mai avem și alte cazuri, noi suntem școală integratoare, dar nu ne sprijină nimeni. Consilierii pe care îi avem aparțin de centrul școlar Neveanu și nu sunt mereu la dispoziția noastră, am angajat doi profesori metodiști să ne ajute, dar tot nu putem face față tuturor cazurilor. Am făcut și noi sesizări la Protecția Copilului dar nu ne ajută cu nimic, nici măcar nu cercetează dacă situațiile sunt reale, ne pasează de la Ana la Caiafa”, spune directorul școlii.
„Lucrăm după lege și proceduri”
Monica Armenișan, care înlocuiește momentan șeful serviciului, încearcă o explicație: „Noi intervenim atunci când copilul este în situație de risc familial. Mama copilului agresat nu ne-a semnalat că ar fi vorba de așa ceva. Incidentul nu a avut loc în mediul familial, ci în școală. Noi avem atribuții să intervenim în situații în care copiii sunt abuzați în mediul familial”. Monica Armenișan dă asigurări că „avem proceduri de lucru și legi pe care lucrăm și în funcție de care trebuie să dăm un răspuns”.
Cum ar veni, mama copilului mușcat ar fi trebuit să știe că elevul cu apucături canibalice este neglijat acasă și nu instituția menită să asigure protecția copilului ar fi avut datoria să se intereseze și să obțină informațiile necesare cu privire la situația familială a celui împotriva căruia a fost îndreptată sesizarea, informații pe care le-ar fi putut obține chiar și în urma unui simplu telefon la școală.
Monica Armenișan recunoaște, de altfel, că deși părinții au fost îndrumați către inspectoratul școlar, „nu cred că există un articol de lege care să reglementeze atribuțiile inspectoratului”. Dar evident, e mult mai simplu și comod să „rezolvi” un caz din birou, tastând câteva rânduri la calculator, „după lege și proceduri” și să ceri altor instituții să rezolve lucrurile, chiar dacă nu intră în sarcina lor acest lucru.
