Povestea FASCINANTĂ a bănățeanului recunoscut drept cel mai longeviv om din lume. Ce legende s-au țesut în jurul său și care este SECRETUL unei vieți lungi FOTO

Comuna Chevereșu Mare a ajuns vestită printr-un neobișnuit episod care, la începutul secolului al XVIII-lea, a fost popularizat chiar la Viena. Aici ar fi trăit cel mai bătrân om despre care există informații.  Este menționat cu numele de Petru Țartan (probabil Țăran sau Ciortan) și s-a stins din viață la 5 ianuarie 1724, în vârstă de 185 de ani, amintind de patriarhii Vechiului Testament. Astăzi mai sunt doar câțiva locuitori ai comunei care au auzit de longevivul bătrân care a făcut așezarea faimoasă.

Celebru la Viena

Povestea lui Petru Țăran a fost prezentată de o publicație vieneză, “Das merkwürdige Wien oder monatliche Unterredungen von verschiedenen daselbst befindlichen Merkwürdigkeiten der Natur und Kunst” (Curiozități vieneze sau convorbiri lunare despre diferite curiozități care se pot găsi în natură sau în mediul uman) în 1727, la trei ani după moartea bătrânului, fiind apoi relatată de Helmut Wettel în monografia sa “Der Buziaser Bezirk. Landschaften mit historischen Streislichtern” (Districtul Buziașului. Ținuturi cu semnificații istorice), apărută la Timișoara în 1919. Potrivit publicației vieneze citate de Wettel, “până cu câteva zile înaintea morții sale, a putut fi văzut sănătos, în fața stației de poștă, sprijinindu-se într-un baston, așteptând pomană din partea călătorilor care coborau din poștalion. S-a născut în 1539, iar la răpirea cetății Timișoara din mâinile creștinilor, pe când păstorea vitele tatălui său, s-a refugiat din fața năvălirii cetelor de tătari, în munți. Spre sfârșitul vieții avea ochii înroșiți, iar culoarea feței îi era precum cea a mucegaiului de pe pâine, verzui deschis; în gură mai păstra câțiva dinți și își petrecea vremea având grijă de copilașii unui strănepot”.

Post și rachiu

Wettel amintește și de Ștefan, fiul lui Petru Țăran, care la moartea tatălui său, ar fi avut la rândul lui aproape o sută de ani. Potrivit publicației vieneze citate de Wettel, Ștefan povestea  că în tinerețe, tatăl său era cu un cap mai înalt și până în ultimul ceas a respectat cu strictețe toate posturile cultului ortodox.

În restul zilelor mânca doar lapte cu colaci calzi din făină de porumb dar bea zilnic câte o înghițitură bună de rachiu de casă. După alții, bătrânul ar fi băut un litru de țuică pe zi. Mărturie a existenței acestui personaj este și un tablou al bătrânului în mărime naturală pictat de Alessandro Magnasco, pictor dus la Chevereș de baronul Franz Wenzel von Wallis, comandant al cetății Timișoara la vremea respectivă. Identitatea personajului, vârsta lui și satul în care a trăit au fost menționate într-un text aflat în partea de jos a tabloului. Relatările vremii spun că bătrânul și-a găsit sfârșitul la un ceas după terminarea tabloului, înconjurat de cei dragi. Portretul a fost gravat în cupru de J.A. Schmuzer pentru a fi reprodus în “Merkwürdiger Wien”, publicație care astăzi se află la biblioteca centrală din Viena.

O viață trăită în trei secole

Conform datelor prezentate de revista austriacă, viața chevereșanului s-a întins pe durata a trei veacuri: mai bine de jumătate din secolul al XVI-lea, întreg veacul al XVII-lea și primul sfert al celui de-al XVIII-lea, mai exact din 1539 până în 5 ianuarie 1724. A fost, așadar, contemporan cu nu mai puțin de zece împărați ai Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, de la Carol Quintul până la Carol al VI-lea, dar și cu Soliman Magnificul, care, în urma campaniei din 1551-1552, a transformat cea mai mare parte a Banatului în pașalâc pentru 164 de ani – un număr mai mic de ani decât cei trăiți de Petru Țartan. În 20 septembrie 1695, însuși sultanul Mustafa al II-lea a trecut prin Chevereșu Mare, după ce a părăsit Timișoara îndreptându-se spre Lugoj. Longevivul chevereșan a prins și primele două războaie austro-turce, în urma celui de-al doilea, încheiat cu pacea de la Passarowitz din 1718, Banatul trecând sub stăpânire habsburgică.

Bănățeni longevivi

În scrisoarea despre românii care locuiesc în Banat din lucrarea “Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei”, scrisă în urma unei documentări făcute timp de doi ani și jumătate începând cu anul 1774, Francesco Griselini   relatează că atât bărbații cât și femeile ajung la vârste foarte înaintate. “Poți întâlni familii în care trăiesc moșnegi de peste o sută de ani, înconjurați de fiii, nepoții și strănepoții lor. Generalului Mercy i-a fost prezentat un român din districtul Caransebeșului, pe nume Iancu Cuvin, în vârstă de 172 de ani și soția sa Sara, de 164 de ani. Ei au fost căsătoriți vreme de 147 de ani și au murit în 1728. Generalul a pus să fie pictați și a trimis apoi tabloul împăratului Carol al VI-lea, care l-a expus în galeria sa de pictură de la Viena”. Cei doi bătrâni au trăit în satul Ilova, unde erau cunoscuți sub  numele de moș Ifrim și baba Sara. O gravură cu cei doi bătrâni, copie a tabloului menționat de Griselini, care datează din secolul al XIX-lea, se află în colecția secției de etnografie a Muzeului Satului Bănățean și a fost achiziționată de Muzeul Societății de Istorie și Arheologie Timișoara în 1913. Bătrânii au fost pictați lângă o casă țărănească de lemn, specifică epocii.

Foto – www.geocities.ws