Moștenitorii lui Max Ausnit, unul din marii industriași ai anilor interbelici, au primit, după ani lungi de așteptare, una din cele mai mari despăgubiri acordate de statul român pentru proprietățile deținute înainte de naționalizarea din 11 iunie 1948.
Cele mai importante societăți deținute de familia Ausnit s-au aflat în Banat și cea mai mare parte a despăgubirilor, în valoare totală de aproape 42 milioane de dolari, vizează fostele proprietăți din Timiș și Caraș-Severin. Cu prilejul unei vizite făcute în România, Steven Ausnit, fiul cel mare al lui Max Ausnit, estima că valoarea bunurilor care au fost naționalizate în 1948 se ridică acum la 37-38 milioane de dolari. El moștenește acum averea tatălui său, împreună cu Nuria Gimeno Martinez, soția fratelui său, decedat între timp.
Uzinele din Banat
Născut la Galați în 1888, Max Ausnit a continuat o tradiție a familiei, tatăl său fiind proprietarul unei fabrici din oraș. El a înființat, tot la Galați, o fabrică de cuie și de sârmă, iar după primul război mondial, împreună cu fratele său, Edgar, a pus bazele Uzinelor Metalurgice Unite Titan, Nădrag, Călan, care avea, în 1940, un capital social de 520 milioane de lei. Fabrica de oțel de la Nădrag producea plăci de metal și produse industriale de serie, iar „Forestiera Nădrag” era specializată pe produse de lemn, societatea deținând în jurul localității mii de hectare de pădure.
Uzinele de Fier și Domeniile Reșița a fost cea mai mare societate interbelică din domeniul siderurgiei și metalurgiei, înființată în 1920 pe structura fostei societăți austro-ungare STEG, care deținea imense proprietăți și operațiuni miniere în Banat. A devenit o societate profitabilă mai ales după ce Max Ausnit a preluat administrarea uzinelor, în 1923. Împreună cu fratele său, el deținea și pachetul majoritar de acțiuni, direct și prin intermediul unor societăți înființate în străinătate.
Uzine râvnite de Carol al II-lea, Antonescu și naziști
Apropiat inițial de regele Carol al II-lea, a intrat în dizgrația acestuia în 1939, când regele a dorit să devină proprietar al Uzinelor Metalurgice Unite, dar Ausnit a refuzat să cedeze presiunilor acestuia. Regele l-a îndepărtat și de la conducerea uzinelor din Reșița, i s-a înscenat un proces și, cum a refuzat să se lase șantajat și să își cedeze acțiunile în favoarea lui Nicolae Malaxa, unul din favoriții regelui, a fost condamnat și aruncat în închisoare în urma unei înscenări judiciare.
Mareșalul Antonescu a continuat presiunile, încercând să obțină acordul industriașului de a transfera în favoarea statului 51% din acțiunile Uzinelor Metalurgice Unite Titan, Nădrag, Călan. După ce a fost eliberat, a aflat că naziștii vor să-l lichideze, după ce preluaseră controlul asupra uzinelor de la Reșița, deoarece știa prea multe despre industria de armament și se temeau că ar fi putut furniza informații aliaților dacă ar fi părăsit țara. La sfârșitul războiului, procesul său a fost rejudecat și a fost achitat, reușind să-și recupereze cele mai multe proprietăți de care fusese deposedat. Dându-și seama că instalarea unui regim comunist totalitar era iminentă, a emigrat definitiv în SUA.
La 11 iunie 1948, toată averea sa a fost naționalizată, iar uzinele de la Reșița s-au aflat pe primul loc al listei societăților ce urmau să fie preluate de stat. Ulterior, ele au fost divizate în mai multe unități aparținând statului, iar în baza legislației apărute în 1990 și 1991, ICM Reșița s-a transformat în societate comercială pe acțiuni, ulterior proprietatea fiind transferată, în proporție de 70%, către Fondul Proprietății de Stat și în proporție de 30% către Fondul Proprietății Private Banat-Crișana.
În 2003, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiunilor Statului (APAPS) a vândut întregul pachet de acțiuni deținute de stat unui consorțiu alcătuit dintr-o societate elvețiană și asociația salariaților UCM Reșița.
Cei mai mari acționari privați la Fondul Proprietatea
La doar o săptămână după naționalizare, în 18 iunie 1948, Max Ausnit înregistra, la New York, ultimul său testament și lăsa cea mai mare parte a averii sale mobiliare și imobiliare „indiferent unde s-ar afla aceasta… la care aș avea dreptul…”, fiilor săi. Max Ausnit s-a stins din viață în 1959, la New York, iar moștenitorii săi s-au luptat ani de zile pentru a recupera averea tatălui lor. În cele din urmă, aceștia au primit despăgubiri în valoare de 37.697.416 lei pentru Uzinele de Fier și Domeniile Reșița, iar în baza opțiunii titularilor, suma a fost convertită în tot atâtea acțiuni la Fondul Proprietatea, fiecare dintre ele valorând un leu. Cu acțiunile de la Reșița, Steven Ausnit este acum unul din cei mai mari acționari privați persoane fizice la Fondul Proprietatea.
Un alt titlu de despăgubire vizează acțiunile deținute de familia Ausnit la Uzinele Metalurgice Unite Titan, Nădrag, Călan, iar cuantumul despăgubirilor este de 127.426.345,58 lei, sumă care se plătește în cinci tranșe anuale egale. Anul trecut, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a emis un titlu de plată pentru prima tranșă, urmând ca în acest an să fie plătită a doua tranșă. Familia Ausnit a mai primit despăgubiri pentru acțiunile deținute la Magazinele Unite de Fierărie din Galați, în valoare de 2.391.200 lei, sumă convertită în 5.368.657 acțiuni la Fondul Proprietatea, listat între timp la bursă, în baza unui algoritm care ținea cont de prețul mediu ponderat de tranzacționare, comunicat de către Bursa Română de Valori. Evaluarea proprietăților și a acțiunilor deținute de familia Ausnit în România s-a făcut pe baza ultimelor bilanțuri contabile dinaintea naționalizării.
Romsilva a moștenit pădurea familiei Ausnit
Moștenitorii lui Max Ausnit au mai revendicat 11.000 de hectare de pădure la Nădrag dar, deși a fost emis titlul de proprietate, a urmat un proces cu Romsilva, care a obținut câștig de cauză, iar în baza sentinței definitive și irevocabile, titlul a fost invalidat. Tot la Nădrag, cu un an în urmă, consiliul local a adoptat o hotărâre prin care o casă de 720 mp din localitate a trecut din proprietatea SAR Uzinele Metalurgice Unite în patrimoniul privat al comunei, pe motiv că societatea nu mai există. Secretarul primăriei spune că moștenitorii lui Max Ausnit nu au revendicat această proprietate. Din faimoasa uzină interbelică înființată de Ausnit și râvnită de mulți, astăzi nu a mai rămas nimic.
A fost revendicat, în schimb, un conac la Găvojdia cu un teren aferent de 1,36 hectare, care era înscris în cartea funciară ca proprietate a Uzinelor Metalurgice Unite Titan, Nădrag, Călan și care a fost în anii comunismului sediul CAP. Primarul comunei, Dănuț Stoica, spune însă că documentația depusă nu era completă și, deși a cerut avocaților în repetate rânduri să depună actele care să ateste gradul de moștenire, aceștia nu au completat dosarul. În cele din urmă, casa a fost trecută în patrimoniul comunei. „Steven Ausnit a fost personal aici și a spus că intenționează să doneze conacul comunei”, spune primarul din Găvojdia.
Cu câțiva ani în urmă, urmașii lui Ausnit au lansat un proiect de afaceri în valoare de 15 milioane de euro la Lugoj, pe care aceștia vor să-l înceapă în orașul timișean.
Surse foto: enciclopediaromaniei.ro, ucmr.ro, adevarul.ro
