Prima statuie a poetului național Mihai Eminescu a fost ridicată cu bani de la sătenii bănățeni: „Ce n-au putut face Bucureștii României întregite, ce n-a putut încă face Clujul românesc, a făcut, fără gălăgie, comuna bănățeană Sânnicolau Mare”

În urmă cu 90 de ani, la Sânnicolau Mare se înregistra o premieră remarcabilă pentru o așezare bănățeană: aici se inaugura primul monument al poetului Mihai Eminescu ridicat după făurirea României Mari.

Statuia poetului, ridicată din subscripțiile bănățenilor

Ridicarea monumentului s-a făcut cu banii adunați de locuitori din 40 de comune bănățene, după ce, în 1921, Octavian Goga, pe atunci ministru al Cultelor și Artelor, lansa un apel către românii de pretutindeni pentru obținerea unor subscripții cu care să se ridice un monument al poetului în centrul capitalei. Comloșeanul Teodor Bucurescu, deputat în primul parlament al României Mari și la vremea respectivă director al școlii medii “Principele Carol” din Sânnicolau Mare, a avut ideea ridicării unei statui a lui Eminescu în așezarea bănățeană. Timp de patru ani, el a publicat săptămânal, în gazeta “Primăvara” din Sânnicolau Mare, un apel pentru colecta necesară ridicări monumentului. Subscripția a fost deschisă de profesorii din Sânnicolau Mare care semnau în gazetă și, până în vara anului 1925, mai ales cu ajutorul studenților și intelectualilor, dar și al țăranilor bănățeni, s-au strâns aproape toți banii necesari. Și-au adus contribuția 40 de comune bănățene și alte câteva aflate la nord de Mureș, fondul se mărea în fiecare săptămână iar numele donatorilor și sumele de bani pe care aceștia le-au dat erau publicate în ziar. Studenții din localitățile bănățene au organizat numeroase programe culturale dedicate lui Eminescu, astfel încât aproape nu exista casă care să nu fi donat o sumă, fie cât de mică, pentru statuia poetului. De altfel, Banatul era o provincie pe care poetul o cunoscuse și avusese legături cu mulți cărturari bănățeni pe care i-a îndrăgit și i-a prețuit.  El vizitase Timișoara în două rânduri și se pare că, la rugămintea lui Iulian Grozescu, a ajuns cu trupa de teatru și la Comloșu Mare.

Inaugurată pe muzica lui Sabin Drăgoi

Monumentul, turnat în bronz, a fost dezvelit la 11 octombrie 1925, într-o atmosferă de sărbătoare națională. Au fost de față mii de oameni veniți din București, Iași, Cernăuți, Cluj sau Oradea. Bustul poetului a fost executat de sculptorul bucureștean Dimitrie Bârlad iar la rugămintea lui Teodor Bucurescu, noul ministru al Cultelor, Alexandru Lăpedatu, a mai avansat suma necesară pentru turnarea în bronz a statuii, care s-a realizat la turnătoria artistică V. Rășcanu din București. Bustul poetului a fost realizat în mărime naturală și a fost așezat pe un soclu de granit, în curtea școlii “Principele Carol”.

Pe soclu, după numele poetului și data nașterii și a morții, sunt gravate și câteva versuri din poezia “Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. Monumentul, înalt de patru metri, a costat la vremea respectivă 120.000 de lei. Pentru evenimentul inaugurării, compozitorul Sabin Drăgoi, directorul conservatorului din Timișoara, a compus, pe câteva strofe din “Doina” lui Eminescu, muzica pentru un cor mixt de peste 500 de persoane din șase comune bănățene.

Banchet organizat de comunele bănățene

Cu prilejul dezvelirii statuii, s-a organizat și un banchet la restaurantul “Vulturul negru” (care astăzi nu mai există), pentru care mai multe comune din zonă s-au angajat să contribuie cu câte ceva. Pâinea a fost adusă de Beba Veche, vinul și strugurii de la Nerău, ceapa, varza și cartofii de la Cenad, gâște, rațe, pui, găini, purcei și viței din alte localități din împrejurimi. Direcțiunea generală a C.F.R. a pus la dispoziție o mie de bilete cu reducere de 75% pentru participanții la sărbătoare, au fost comandate insigne aurite comemorative și cărți ilustrate cu chipul lui Eminescu iar fanfara Regimentului 5 Vînători din Timișoara a fost invitată să participe la aniversare. A fost organizată, de asemenea, o tombolă literară, cu 500 de volume de mare valoare, dăruite de Academia Română, Casa Școalelor, librăria „Cartea Românescă” și asociația „Astra” din Sibiu.

Ecouri: o “minune” și o „speranță”

Printre personalitățile prezente la sărbătoare s-au numărat Ion Minulescu, în calitate de reprezentant al Ministerului Cultelor, Octavian Goga, din partea Academiei Române, care a sosit într-o căruță trasă de patru cai albi, Ștefan Cioroianu, protopopul din Comloșu Mare, poetul Aron Cotruș, Grigorie Comșa, episcopul Aradului, preotul Gheorghe Cotoșman, și alți cărturari, alături de mii de țărani și sute de studenți. Bustul lui Eminescu era înfășurat în drapelul național iar în jurul monumentului erau așezate coroane cu panglici tricolore. După sfințirea monumentului și discursurile de rigoare, seara a început petrecerea, care a ținut până în zori. Ecoul public a fost pe măsura evenimentului. Pe adresa organizatorilor au sosit telegrame și felicitări  din întreaga țară iar presa vremii a consacrat spații ample acestei aniversări, considerând dezvelirea bustului lui Eminescu o adevărată minune. “Ce n-au putut face Bucureștii României întregite, ce n-a putut încă face Clujul românesc, a făcut, fără gălăgie, comuna bănățeană Sânnicolau Mare, prin strădania admirabilă a câtorva oameni de bine, în frunte cu dl Teodor Bucurescu” avea să spună Aron Cotruș la dezvelirea monumentului.

Doi ani mai târziu, un profesor universitar din Iași, călător prin părțile Banatului, descoperea cu surprindere bustul lui Eminescu în fața gimnaziului din Sânnicolau Mare, “care te face să nu-ți pierzi speranța în viitor, în ce privește cadrul lărgit al sufletului național”.

Foto – banaterra, trilulilu.ro