Există o perioadă a anului când sărbătorile se ţin lanţ. Nu e vorba de cele trecute cu roşu în calendar, ci diverse acţiuni reunite sub umbrele mai mult sau mai puţin interesante. Acţiuni făcute din bani publici sau nu, care se suprapun, astfel încât potenţialul consumator este pur şi simplu bulversat.
Bunăoară, zilele trecute prin urbe s-au ţinut nu mai puţin de trei festivaluri, toate cu intrarea liberă, în care timişorenii au fost atraşi cu diverse spectacole.
De la teatru, la film, la muzică şi câte şi mai câte. Desigur, nu poate decât să ne bucure această efervescenţă de manifestări. Există însă o mică problemă. Şi anume, aceea că după aşa o avalanşă de manifestări, se aşterne liniştea. Şi urmează săptămâni bune când nu se întâmplă niciun festival în domeniul artelor. Desigur, ar fi foarte frumos ca cineva să gândească un pic. Să programeze festivalurile. Astfel încât să se întâmple în fiecare weekend câte ceva. Dar pentru asta, ar fi nevoie de un event manager la nivelul autorităţilor, care să se consulte cu organizatorii de evenimente şi să stabilească un plan de bătaie. Categoric, cetăţenii ar avea de câştigat. Iar banii alocaţi ar fi folosiţi mai cu spor. Cu un feedback mai amplu.
Până una alta, rămânem să ne mulţumim cu chestiile pe care le avem. Când le avem. Şi să nu ne mai plângem că nu se întâmplă nimic în Timişoara. Adevărul e că se întâmplă. Adeseori haotic şi fără noimă, dar cu acest aspect ne-am obişnuit deja.
