TIMIȘOARA UITATĂ Vincențiu Babeș, membru fondator al Academiei Române și parlamentar la...

TIMIȘOARA UITATĂ Vincențiu Babeș, membru fondator al Academiei Române și parlamentar la Budapesta. Cum a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul Austro-Ungar

0
DISTRIBUIȚI

1.Vincentiu Babes

Bănăţenii l-au socotit „cel mai vrednic fiu al acestor meleaguri” şi „personalitate de prim rang a culturii şi istoriei românilor bănăţeni”. Cei mai mulţi i-au recunoscut „priceperea politică”, „elocvenţa discursului” şi „condeiul remarcabil”, în timp ce Nicolae Iorga susţinea că „n-a avut niciodată idei originale, nici ţinte proprii…”, era „fără energie de luptător şi cu totul fără poezie” şi „a scris puţin şi lucruri de mult uitate”, căci fusese rănit în orgoliu atunci când Vincenţiu Babeş se împotrivise să-i fie acordat premiul Academiei Române pentru „Documentele Bistriţei”, pe motiv că volumele fuseseră predate pe rând.

Cu toate acestea, a avut onestitatea de a recunoaşte că „acest om mic, sec şi rece a adus servicii care merită recunoaştere”, a fost un învăţat care a avut meritul de a crea condiţiile de emancipare a bisericii româneşti ortodoxe de sub tutela celei sârbeşti şi a avut un rol major în relaţiile cu Ungaria, recunoscând că „s-ar săvârşi o nedreptate împotriva memoriei lui dacă nu s-ar recunoaşte că prin cunoştinţele sale de drept, de istorie, prin elasticitatea sa de spirit, prin uşurinţa sa de vorbă şi prin talentul de a umbla cu oamenii mari el a reprezentat bine pe românii de confesia şi din ţinutul lui, şi astfel a adus servicii neamului…”.

Originile familiei

Originară din Ardeal, familia Babeş s-a stabilit în localitatea bănăţeană Sânandrei şi conform tradiţiei, pe la 1770-1780, aceasta, în frunte cu Iacob Babeş, ar fi întemeiat aşezarea Hodoni. Fiul acestuia, Pavel, a murit fără să aibă copii, dar cum Iacob ţinea morţiş să nu-i dispară numele, a recurs la complicate alianţe matrimoniale şi adopţii pentru a avea un urmaş.

La 1 ianuarie 1821 s-a născut Vichentie, iar bunicul său adoptiv, înfiat de Iacob Babeș, s-a ocupat de educaţia sa, îndrumându-l spre învăţătură. În lumea ţărănească a Banatului, Vichentie a dobândit o instrucţie solidă pe care a continuat-o toată viaţa, devenind un remarcabil om de cultură şi cunoscător a numeroase limbi străine – latina, slava veche, maghiara, germana, sârba, parţial franceza, dar preocuparea ştiinţifică de bază a fost însă istoria poporului român.

Părintele pubicisticii politice bănățene

A urmat studiile de drept la Universitatea din Pesta, după care s-a stabilit pentru câțiva ani la Arad, unde a fost jurat-notar și profesor la Preparandie. După revoluția de la 1848 a ocupat înalte posturi în justiție la Viena, dar a semnat mai multe proteste pentru drepturile românilor. În 1860, când Banatul era din nou încorporat Ungariei, Babeș a devenit cunoscut cu lucrarea „Die Sprache und Nationalitätenfrage in Österreich bei einem Romänen”, care incrimina politica maghiară de oprimare a limbii şi naţiunii române. Respectiva lucrare, publicată în limba germană, iar apoi în română, i-a adus consacrarea şi avea să-i deschidă drumul spre lumea politică, în anii în care se ridica generația activismului bănățean.

În 1866, Vincențiu Babeș avea să întemeieze în capitala imperială3. albina publicația „Albina”, care va milita pentru drepturi egale ale tuturor naţiunilor, astfel încât „fiecare să-şi poată cultiva limba, portul şi culorile”. În cei 11 ani de apariție, a făcut o opoziție tot mai puternică politicii dualiste, gazeta fiind prima care a încercat o concentrare a forţelor româneşti de pretutindeni și a obţinut colaborări valoroase din partea multor oameni de cultură români. Ziarul era citit de preoţi şi învăţători altor mii de oameni, iar rapoarte despre activitatea „Albinei” ajungeau la cancelaria guvernului și cereau ca acesta să pună capăt „acestor veşnice agitaţii şi aţâţării spiritelor şi să pună sub supraveghere severă presa română…”. După ce i-a fost retras debitul poştal pentru Ungaria şi ziarul nu mai putea ajunge la cititorii săi, Babeş a fost nevoit să mute redacţia ziarului la Pesta şi să modifice tonul şi frecvenţa materialelor despre România.

Până în 1876, împotriva sa au fost îndreptate frecvente procese de presă, dintre care trei pentru „calomnie”, „agitaţie împotriva statului” şi „înaltă trădare”. După 11 ani, „Albina” şi-a încetat apariţia, cu convingerea că nu se poate ca ideile propagate „să nu fi pătruns şi să nu fi prins rădăcini în piepturile române…”, dar prin activitatea acestei gazete, Babeș a deschis drumul ziaristicii politice româneşti din Banat. Ulterior a sprijinit și a colaborat și la alte publicații românești, în care și-a susținut ideile politice.

În parlamentul de la Budapesta și fondator al PNR

În 1869 s-a stabilit la Budapesta, unde a deschis o cancelarie avocațială, iar cariera sa politică a început o dată cu alegerea sa ca deputat în cercul român din comuna bănăţeană Sasca Montană, fără să-şi fi depus măcar candidatura.


Timp de 30 de ani, a fost unul dintre cei mai activi oameni politici din provinciile aflate sub stăpânirea imperiului. S-a remarcat prin numeroase luări de cuvînt incendiare, mai ales cu prilejul disputelor legate de promovarea unor proiecte de lege în care reprezentanţii naţiunilor nemaghiare cereau egalitate naţională şi punerea în drepturi a limbilor naţionale, o lege a presei mai liberală, studierea istoriei naţionale în şcoli, învăţământ în limba maternă, socotind că dezbaterea parlamentară e cel mai eficient mijloc de a face cunoscute doleanțele românilor.

A pledat, de asemenea, pentru organizarea unui partid naţional, și la scurt timp după votarea legii naţionalităţilor, în 1869, Vincenţiu Babeş, împreună cu alţi zece deputaţi români, a pus la Timişoara bazele Partidului Naţional Român din Banat şi Ungaria. A fost suspendat din postul său de asesor la tabula regală pe motiv că a părăsit instituţia fără acordul forurilor tutelare şi a ţinut un discurs ostil faţă de guvernul maghiar, a fost cercetat disciplinar iar consiliul de miniştri a cerut ministrului Justiţiei ca Babeş să fie înlăturat din funcţie şi să i se ridice dreptul la pensie. Pe de altă parte, popularitatea sa a sporit imens, mai ales în rândul studenţilor din Pesta şi Viena. De numele lui se leagă şi unificarea acestui partid cu PNR din Transilvania, în 1881.

A fost ales preşedinte al partidului unificat şi a conceput un program devenit faimos, în care a formulat toate revendicările naţionale care au conturat orientarea politică a acestuia în perioada pre-memorandistă. Divergenţele apărute între el şi susţinătorii mişcării memorandiste l-au determinat pe Vincenţiu Babeş să demisioneze de la conducerea partidului la sfârşitul anului 1891, preferând să se retragă din viaţa politică pentru a rămâne consecvent principiilor sale.

La Academia Română

Atunci când, la 22 aprilie 1866, Locotenenţa Domnească hotăra înfiinţarea „Societăţii Academice Române”, cu reprezentarea tuturor provinciilor locuite de români, Vincenţiu Babeş şi Andrei Mocioni au fost cei chemaţi să reprezinte Banatul. Activitatea sa la Academia Română s-a făcut remarcată mai ales în anii de bătrâneţe, când s-a dedicat cercetărilor istorice. A donat academiei mai multe cărţi şi manuscrise valoroase referitoare la istoria românilor şi a recurs de multe ori la influenţa acesteia pentru susţinerea, în plan cultural, a românilor din Austro-Ungaria.

S-a săvârșit din viață la 3 februarie 1907 şi a fost înmormântat în cripta familiei de la Albertfalva, lângă Budapesta dar cum era cunoscut atașamentul său față de satul natal, Hodoni, în iunie 1936 rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse în ţară şi înhumate în curtea bisericii din Hodoni, iar doi ani mai târziu, în naosul bisericii. Lespedea de mormânt este o imitaţie a celei de la Putna, care acoperă mormântul lui Ştefan cel Mare, iar pe ea stă scris: „Aşezatus’au aici în A.D. 1937 osemintele readuse în patrie ale lui Vichentie Babeş, mare patriot bănăţean mutat la cele veşnice în B-pesta în A.D. 1907. Slăvită să-i fie memoria”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.