Am mai avut ocazia şi-n trecut să particip cu trup şi suflet la Festivalul Exit, iar concluziile trase atunci s-au adeverit şi-n acest an. Fiindcă festivalul cu pricina se desfăşoară la o aruncătură de băţ de Timişoara (puţin peste o sută de kilometri) orice curios are ocazia de a vedea staruri internaţionale în minunata locaţie oferită de fortăreaţa Petrovaradin.
Dincolo de programul în sine, Exit-ul este special datorită zecilor de mii de oameni care îl vizitează. Datorită atmosferei create de aceştia. Oriunde în jurul tău, fie că dai peste rockeri cu tricouri Cannibal Corpse sau indivizi cu lanţuri groase la gât şi îmbrăcaţi în maieu (da, au şi ei specimenele astea de oameni), dai peste atitudini pozitive.
Lumea vine la Exit cu scopul de a se distra, nu pentru altceva. Categoric, fiecare o face în felul lui. Cei care asistă la Motorhead încing o moshuială pe cinste, alţii preferă să danseze la bustul gol până dimineaţa acompaniaţi de o sticlă de apă plată la Dance Arena şi există unii care preferă să participe la concursurile de karaoke. Sau la silent disco.
Ideea care îi uneşte pe toţi este aceea că au venit la festival pentru distracţie. Iar în momentul când cineva te calcă pe picior auzi invariabil „sorry” sau „izvinite”. Dincolo de alte amănunte, la acest capitol la noi în ţară lucrurile sunt diferite. Hatereala e prezentă la fiecare pas şi dorinţa aceea de a comenta ceva cu orice chip e omniprezentă.
Încet – încet şi pe la noi avem parte de evenimente. Mai mari sau mai mici, mai la oraş sau „ca la ţară“. Există şi pe la noi mulţi oameni cu atitudine pozitivă. Categoric, avem nevoie ca în viitor numărul celor care pot fi încadraţi în categoria „happy people” să crească. Doar aşa putem avea şi noi evenimente speciale. Cum e Exit-ul. Cum a fost prima ediţie a Exit-ului făcut la Timişoara, Revolution Festival.
