Din categoria „ar fi amuzant, dacă n-ar fi trist”, astăzi: politicieni români pe internet. Nicolae Robu se comportă pe Facebook la fel ca-n realitate, dacă nu ești de acord cu el: îți ascultă (citește) punctul de vedere, apoi îl uită (șterge) imediat și eventual te și blochează (de pe pagină și din birou).
Domnule Robu, v-am auzit spunând că e contul dumneavoastră de Facebook și că aveți dreptul să vă „selectați clientela”. Greșit! Și tocmai după vorbele dumneavoastră. Dacă, așa cum spuneați la un moment dat, rețeaua de socializare ar putea fi în viitor gazda dezbaterilor publice, atunci n-aveți dreptul să ștergeți nicio opinie, n-aveți voie să blocați niciun utilizator, cu excepția celor care insistă în expresii licențioase. Iar scuza cum că sunt blocați doar cei care nu au o „conduită civilizată” nu stă în picioare, e plin internetul de exemple de oameni care și-au exprimat opinia fără a vă ataca, dar totuși le-au fost șterse mesajele. Faptul că cineva nu vă împărtășește punctul de vedere nu înseamnă automat și lipsă de respect.
Nu înțeleg de ce, atunci când cineva spune că nu-i place cum arată Piața Libertății sau altcineva spune că fântâna cu jocuri de lumini pe Bega este o idee proastă, ajungeți imediat la concluzia că e vorba de niște talibani care vor răul Timișoarei.
În prea multe dintre postări îi persiflați din start pe cei care nu au același punct de vedere cu dumneavoastră, cu exprimări de genul „Dacă nu vă place, postaţi textul «Dislike. Detest frumosul!» :))”. În loc să încercați să-i convingeți cu argumente de ce ideea dumneavoastră e viabilă, îi luați „la mișto” din start. Respectul se câștigă, iar oamenii ăia n-o să treacă niciodată de partea dumneavoastră. Nu mă pricep la politică, dar nu mi se pare o manevră inspirată.
Poate vă mânâncă degetul pe mouse să mă blocați de pe pagina dumneavoastră de Facebook, însă nu aveți cum, pentru că nu „am apreciat” pagina Nicolae Robu – „public figure”, așa cum nu „apreciez” nicio pagină de politician (cu excepția lui Jón Gnarr) sau partid, pentru că în general mă doare în cot de politică. Însă de Timișoara îmi pasă, iar când văd că primarul tot vorbește în numele celor 55.000 care l-au votat (când populația tinde spre 400.000) și îngrădește dreptul de exprimare pe pagina sa publică, atunci chiar mă doare. Sufletul. Un primar ar trebui să-i reprezinte și pe cei care nu l-au votat.
Vreau ca orașul să se dezvolte, vreau ca zona Cetate să arate frumos (și cu lucrări de calitate), vreau ca Timișoara să devină Capitală Europeană a Culturii. Dar mai vreau și ca oricare locuitor al orașului să-și poată spune părerea pe pagina publică de Facebook a primarului, fără să fie persiflat sau blocat.
Am mai fost, ca popor, într-o situație în care toată lumea trebuia să fie tot timpul de aceeași părere cu liderul. N-a fost fain.
