Povestea zbuciumată, dar cu final fericit, a uneia dintre cele mai vechi...

Povestea zbuciumată, dar cu final fericit, a uneia dintre cele mai vechi mânăstiri din Banat. Cum a revenit la viață după ce a fost desființată de două ori FOTO

0
DISTRIBUIȚI

Mânăstirea Săraca, una dintre cele mai vechi din Banat, aflată nu departe de Gătaia, la Șemlacu Mic, a reușit, în ciuda istoriei zbuciumate pe care a avut-o și a vitregiilor pe care le-a suferit, să supraviețuiască până în zilele noastre. Cu toate că a fost de două ori desființată ca lăcaș de cult, viața monahală a fost reluată după fiecare distrugere, iar astăzi este un loc de pelerinaj pentru locuitorii Banatului și nu numai.

O istorie de peste șapte veacuri

Nu se știe exact când a fost întemeiată mănăstirea, dar ea este atestată documentar încă din anul 1270, iar la începutul secolului al XV-lea este menționată și de călugări franciscani, care o numesc „pepinieră de schismatici”, deoarece se opunea încercărilor de catolicizare a creștinilor ortodocși din Banat. Mănăstirea și-a continuat activitatea duhovnicească și în anii în care Banatul a fost transformat în pașalâc, iar la începutul secolului al XVIII-lea funcționa aici o școală în care se învăța tehnica de pictare a icoanelor.

Într-un raport către autoritățile austriece din 1775 se spunea că la mănăstire trăiau șapte monahi, români și sârbi, dar în 1778, din ordinul împăratului Iosif al II-lea, mănăstirea a fost închisă, călugării au fost alungați, iar obiectele de cult, cărțile și icoanele mănăstirii, au fost duse la mănăstirea Mesici de lângă Vârșeț. Patru ani mai târziu, clădirile mănăstirii au fost scoase la licitație de administrația austriacă și cumpărate de Ioan Ostoici, un dregător bogat din Timișoara, familia acestuia avându-le în proprietate timp de un veac și jumătate.

Din cauza paraginei în care a fost lăsată, mănăstirea a ajuns să fie numită „Săraca”. A fost răscumpărată în 1932 de episcopia Caransebeșului și a redevenit un așezământ monahal. A fost din nou desființată de comuniști în 1959 și a funcționat ca parohie până în 1987, când, la stăruința mitropolitului Nicolae, a redevenit mănăstire. În a doua jumătate a secolului trecut, biserica a fost din nou reparată, iar pictura restaurată.

Monument istoric și artistic de mare valoare

Biserica mănăstirii a fost rezidită în 1443, din piatră și cărămidă, de călugărul Macarie din Tismana și, conform tradiției, ctitori sunt considerați urmașii despotului Serbiei, Gheorghe Brancovici, care au donat și o icoană mănăstirii. Așa cum arată pisania descoperită cu prilejul restaurării bisericii, în secolul trecut, mănăstirea a fost renovată în 1730 de Giuriciko Lazarevici și fiii săi, Nicolae și Chiriac.

9. pictura

Are formă de cruce greacă, absida altarului este semicirculară iar naosul este acoperit cu o turlă octogonală. Este masivă și sobră, văruită în alb și lipsită de decorațiuni exterioare. Se remarcă doar un brâu simplu, în partea superioară a bisericii și ancadramentele ferestrelor înguste și alungite de pe turlă și pereți. Pridvorul a fost adăugat mai târziu, în secolul al XIX-lea. De o mare valoare artistică este însă fresca interioară, pictată tot atunci de meșteri zugravi foarte pricepuți al căror nume nu s-a păstrat dar se pare că erau veniți din Țara Românească. Ei au refăcut structura picturii mai vechi, din secolul al XVI-lea iar aceasta se remarcă printr-o deosebită expresivitate, culorile sunt calde și armonioase și reprezintă cea mai valoroasă realizare artistică din Banat.

La mănăstirea Săraca se păstrează și o icoană a Maicii Domnului, despre care se spune că este făcătoare de minuni pentru cei care se roagă cu credință. Tot aici se află și părticele din moaștele Sfinților Nicolae, Tecla și Filofteia.

Mănăstirea are astăzi opt călugări, dintre care doi duhovnici.


Hramul mănăstirii este „Schimbarea la Față”, în data de 6 august, când mulți credincioși din întregul Banat iau drumul mănăstirii, aceasta fiind socotită un așezământ monahal cu mult har. Așezământului i s-a adăugat un nou corp de chilii și un nou paraclis, în noua construcție fiind prevăzută și amenajarea unui dispensar sătesc. Hramul paraclisului este „Sfânta Maria Egipteanca”, unul din degetele sfintelor moaște ale acesteia aflându-se la mănăstire.

Surse foto: sfinte.ro, crestinortodox.ro, wikipedia.org

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.