În Țara Moților, aflată în lanțul muntos al Carpaților Occidentali, se află muntele Găina, cunoscut pentru târgul de fete care are loc aici în fiecare an.
Pe vremuri, acesta avea loc în prima duminică după sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel, dar după introducerea calendarului gregorian sărbătoarea se ține în cea mai apropiată duminică de ziua Sfântului Ilie, în acest an având loc în 18-19 iulie. Sărbătoarea era organizată de moții din satul Vidra de Sus (Avram Iancu) de la poalele muntelui, și de cei din satul Bulzești, numiți crișeni.
Legendele muntelui
Se spune că pe vremuri, când se extrăgea aur din Munții Bihariei, o găină de aur ieșea din băile în care se lucra și își făcea cuibul în vârful muntelui, unde clocea ouă de aur. Atrași de frumusețea nemaipomenită a găinii, localnicii au încercat de mai multe ori să o prindă. Găina a fugit și și-a mutat cuibul la Roșia Montană, luând cu ea și aurul. Atunci s-au închis și băile de aur și a încetat exploatarea acestuia. De atunci se spune că muntele se numește Găina și a devenit o graniță naturală între ținuturile moților și cele ale crișenilor.
După o altă legendă, o zână frumoasă și bogată avea o găină care făcea ouă de aur. O dată pe an, zâna dăruia câte un ou de aur unei fete sărace și cuminți, ca să aibă zestre pentru măritiș. Oamenii se sfătuiau cu zâna și îi cereau ajutorul când aveau nevoie, până când, într-o zi, cinci feciori din comuna Vidra, travestiți în fete, au ajuns până la adăpostul zânei și au furat găina și coșul cu ouă de aur. Fugind în grabă, cel care ducea coșul l-a scăpat iar ouăle au ajuns în apele Arieșului, care are și acum luciuri aurii. Speriați, au ascuns găina în munții Abrudului, în care se găsesc și acum bogate zăcăminte de aur.
Pețitul pe munte
Printre numeroasele obiceiuri legate de pețit, unul care s-a păstrat până astăzi este cel de pe muntele Găina, tradiția nefiind niciodată întreruptă. Pe vremuri, cînd era zi de târg pe munte, bătrânii îi luau cu ei și pe cei tineri, pentru a se cunoaște și pentru a aranja căsătoriile.
Târgul este atestat din 1816 dar, cu siguranță, obiceiul este mult mai vechi. Fetele de măritat și cele care voiau să fie pețite urcau pe munte sâmbăta, astfel încât duminică, răsăritul soarelui să le găsească sus, în vîrf. Pe lângă negoțul cu unelte agricole specifice zonei, oale sau fructe, se făceau și aranjamente de căsătorie, de regulă între părinții tinerilor, așa cum era obiceiul vremii.
Evenimentul era atât de important încât pregătirea fetelor pentru târg dura ani de zile, timp în care se strângea zestrea. La alcătuirea acesteia luau parte femeile din familie, începând cu bunica și cu mama, dar contribuiau și mătușile sau prietenele. Zestrea era adusă pe munte în lăzi sculptate cu motive tradiționale, puse în căruțe trase de cei mai frumoși cai, și cu cât era mai bogată și mai frumoasă, mândria fetei și a familiei era mai mare. Obiceiul strămoșesc era ca fata să fie așezată la capătul unei scânduri în balans, iar la celălat capăt era pusă zestrea, pentru a se aprecia cât cântărește.
Sărbătoarea începea dis-de-dimineață, cu o slujbă religioasă, după care fetele de măritat își scoteau la vedere zestrea din lăzi și așteptau pețitorii. Nici aceștia nu se lăsau mai prejos și aduceau, împreună cu familiile lor, tot ce aveau mai bun.
Piesa de rezistență din portul popular bărbătesc era o curea bogat decorată cu argint și aur. Lumea, îmbrăcată în straie de sărbătoare, se aduna pe munte, iar între vidreni și crișeni se trăgea o linie de despărțire.
Cununii aducătoare de noroc și fericire
După ce tinerii își alegeau mireasa, se făcea schimbarea de „năfrămi”, numite credințe, și urma ospățul, cu cântece lăutărești. Pe vremuri, dansul era obligatoriu, ca băiatul să fie convins că fata nu șchiopătează. Tulnicele începeau să răsune peste văi. Se spune că nu s-a întâmplat niciodată ca vreo fată care a venit la târg cu zestrea adunată să nu-și găsească mirele pe care-l dorea, iar în credința localnicilor doar cununiile făcute pe Muntele Găina sunt aducătoare de noroc și fericire.
Cu timpul, târgul a devenit un adevărat festival folcloric și un târg din ce în ce mai diversificat și, chiar dacă vechile obiceiuri nu mai sunt respectate cu sfințenie și aerul arhaic al sărbătorii a dispărut în mare parte, serbarea câmpenească aduce și astăzi pe munte mii de participanți din zonă și din județele învecinate mai ales, atrași atât de ineditul petrecerii cât și de spectacolele care au loc cu acest prilej.
Tradiția târgului se păstrează prin parada de port popular, dansurile și cântecele specifice zonei, gastronomia tradițională și țesăturile lucrate în gospodărie, chiar dacă locul este invadat acum și de multe kitsch-uri iar o parte din vechile obiceiuri s-au alterat. Astăzi, sărbătoarea începe în comuna Avram Iancu și continuă pe munte.
Nu departe de Muntele Găina, în Crișana, se mai ținea, până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, un târg de sărutat. Tinerele neveste, îmbrăcate în haine de mireasă, se întâlneau cu rudele din alte sate care n-au putut veni la nuntă, le omeneau cu băutură și se lăsau sărutate doar dacă acestea o cinsteau cu bani. Obiceiul, o adevărată curiozitate etnografică, s-a pierdut și doar localnicii bătrâni își mai amintesc de el.
Sursa foto: wikipedia.org
