“Cititorule, poate cândva aşteptai cu nerăbdare fiecare aparţie a ziarului <<Timişoara>>, sau poate doar ai răsfoit întâmplător câteva pagini. Am scris mereu despre temerile şi speranţele noastre, ignorând ameninţările, încercările de intimidare şi denigrările din partea celor care ne-au furat istoria, dar nu şi viitorul. Însă am mers mai departe, din respect pentru noi înşine şi pentru tine, Cititorule. Despre noi, însă, nu am scris mai nimic. Azi, după 25 de ani de la începuturi, scriem noi cei de acum, despre noi cei de atunci… Noi, cei de dincolo de cuvinte”. Este o invitaţie la lectură a autorilor volumului colectiv “Societatea şi ziarul <<Timişoara>> – Noi cei de acum, despre noi cei de atunci”, în care o bună parte a ziariştilor care au scris în ziarul “Timişoara” în perioada sa de glorie din anii ’90, când era cel mai bine vândut cotidian din ţară, rememorează secvenţe din atmosfera şi viaţa redacţiei de atunci şi din propria biografie, cu nostalgie, umor sau cu regrete că speranţele lor de a schimba fundamental România au fost doar nişte iluzii.
Paginile cărţii reînvie atmosfera care domnea în redacţia în care ţăcănitul maşinilor de scris nu contenea, de multe ori până la căderea nopţii. Era pe vremea când manuscrisele se culegeau la linotip în tipografie, ziarul se tipărea pe plumb şi redacţia trebuia să facă faţă şicanelor regimului neocomunist venit la putere. Se făceau presiuni asupra tipografilor pentru a întârzia apariţia ziarului, pentru “Timişoara” nu exista zinc pentru fotocopierea fotografiilor sau era criză de hârtie.
Nu exista telefon mobil, internet sau facebook, faxul, xeroxul şi mai apoi pagerele reprezentau culmea tehnologiei. Şi totuşi, ziarul “Timişoara” a fost atunci o adevărată şcoală de presă pentru mulţi care au ales meseria de jurnalist, şi, împreună cu Societatea “Timişoara” anilor ’90, a avut un impact puterrnic asupra societăţii civile. Anchetele de presă publicate şi modul radical în care erau taxaţi cei care au preluat puterea după evenimentele din decembrie 1989 i-au adus notorietate în întreaga ţară, a fost iubit de cei care împărtăşeau valorile democratice autentice şi în egală măsură detestat şi denigrat de cei care voiau să conserve structurile vechiului regim. Unii din ziariştii de atunci şi-au făcut din jurnalistică o carieră, alţii au renunţat după câţiva ani.
O parte dintre cei care au format nucleul iniţial al ziarului îşi dorm somnul de veci, dar ei sunt prezenţi în paginile cărţii prin articole care se remarcă prin actualitatea lor şi sunt vii în amintirea celor care i-au cunoscut şi a multora dintre cei care doar i-au citit. George Şerban, Ioan Crăciun, Ladislau Gagyi, Ion Monoran, Mile Cărpinişan, sunt câteva dintre aceste nume. Alţii au ales să părăsească ţara, dezamăgiţi că speranţele lor de a trăi într-o Românie schimbată din temelii s-au dovedit a fi nişte himere. Câţiva s-au solidarizat cu reprezentanţi ai puterii veniţi din vechea lume şi s-au pus în slujba acestora.
Volumul editat de Centrul Intercultural George Şerban, al cărui coordonator este Liana Şerban, va fi lansat joi, 22 octombrie, la ora 17,30, la salonul Vega din curtea Bastionului, unde sunt aşteptaţi toţi cei care doresc să-i reîntâlnească sau să-i cunoască pe câţiva dintre cei care au făcut acest ziar celebru. Volumul memorialistic va fi oferit gratuit celor prezenţi.
