Născut în localitatea timișeană Chizătău, Constantin Rădulescu, fiu de preot, a urmat clasele primare în comuna natală și studiile secundare la liceul piarist din Timișoara. După examenul de bacalaureat s-a înscris la Politehnica din Budapesta, pe care a absolvit-o în 1847, după care a fost numit inginer-șef al orașului Timișoara. Întâlnirea cu Andrei Mocioni l-a determinat să devină, la rândul lui, un susținător al politicii naționale a românilor din imperiul habsburgic, promovată de întreaga familie a Mocioneștilor.
Susținător al politicii naționale
În anul 1850, după ce administrația habsburgică a introdus cadastrul, sediul acestuia a fost stabilit la Ciacova, iar Constantin Rădulescu a fost numit inginer-inspector pentru Banat. Patru ani mai târziu avea să fie transferat la Lugoj, orașul bănățean care era cel mai puternic centru românesc, permițându-i o activitate mult mai intensă pentru a promova politica națională. Implicarea sa în susținerea drepturilor naționale ale românilor a avut ca urmare demiterea sa din funcția deținută.
Ajutorul a venit tot din partea familiei Mocioni, fiind angajat ca inginer cadastral pe întinsele domenii ale acestora. Concomitent, a urmat facultatea de drept din Debrețin, pentru ca, printr-o mai temeinică însușire a legilor, să poată sprijini cu argumente bine fundamentate drepturile românilor bănățeni. În 1865 a fost ales deputat și s-a opus încheierii dualismului austro-ungar, fiind conștient de consecințele acestuia, deoarece politica de deznaționalizare promovată de maghiari era bine cunoscută.
El a considerat că e necesară conștientizarea poporului și solidaritatea acestuia pentru cunoașterea și susținerea drepturilor etnice.
Implicat în viața obștească
Constantin Rădulescu s-a ocupat și de organizarea meseriașilor în bresle, s-a numărat printre cei care au înființat Reuniunea română de cântări și muzică și Reuniunea femeilor române, prezidată de soția sa, Paulina Rădulescu. După emanciparea bisericii ortodoxe române de sub tutela mitropoliei sârbești din Carloviț și trecerea acesteia sub autoritatea mitropolitului Andrei Șaguna, s-a străduit să-i adune pe români în jurul acesteia și, deopotrivă în jurul școlii, convins că aceste instituții au cel mai important rol împotriva tendințelor de deznaționalizare. Bucurându-se de mult prestigiu în rândul conaționalilor săi, a fost ales primar al Lugojului și s-a remarcat prin lucrările edilitar-gospodărești realizate cât timp a fost edilul-șef al orașului. A sprijinit și politica de emancipare economică a lugojenilor și a înființat banca „Lugojana”, pe care a condus-o până în 1895.
Urmașii
A încetat din viață în același an, iar familia a primit condoleanțe de la mitropolitul Ardealului Miron Romanul, de la cel din Blaj, de la familia Mocioni și Vincențiu Babeș, aflat la Budapesta și de la alte personalități ale vremii din întreaga țară sau aflate în străinătate. Fiica lui Constantin Rădulescu, Sofia, a fost o cunoscută scriitoare și muziciană în Lugoj și mama scriitorului Victor Vlad Delamarina, creatorul poeziei în dialect bănățean. La seratele muzicale din casa Sofiei Rădulescu Vlad, unde se întrunea elita orașului, se discutau problemele administrative ale orașului și se luau hotărâri pentru buna sa gospodărire.
Tot ei i se datorează punerea pe note a piesei „Ana Lugojana”, compusă de un lăutar fără știință de carte, precum și a altor piese folclorice culese de lăutari. Totodată, a fost una dintre primele femei admise la universitatea din München, unde a studiat pedagogia și filosofia, când împlinise deja 50 de ani, a organizat festivaluri ale celebrului cor din Chizătău și a jucat un rol remarcabil în viața culturală a Lugojului.
Surse foto – redesteptarea.ro, primarialugoj.ro
