În afara cetăţilor de piatră din nordul Mureşului ale căror ziduri s-au păstrat în oarecare măsură, au existat numeroase alte fortificaţii mai mici, al căror rol strategic a fost pus în evidenţă mai ales în urma săpăturilor arheologice.
Cetatea Cladovei
Nu departe de Radna, la nord de râul Mureş, se afla o altă cetate medievală importantă, cea de la Cladova, ale cărei ruine se mai puteau vedea la începutul secolului al XIX-lea. Ea fusese ridicată pe o terasă aflată pe vârful dealului, lungă de aproximativ 160 de metri şi lată de 70 de metri şi era înconjurată pe o parte de un şanţ, iar pe alta era fortificată cu un val de pământ ale cărui urme, înalte de 2,5 metri şi late de 12 metri, se mai pot vedea şi astăzi. Săpăturile arheologice făcute la cetatea Cladovei au identificat o primă fortificaţie din vremea dacilor. În secolul al XI-lea, vechiul val de pământ a fost refăcut pe o structură de bârne, distrusă ulterior de un incendiu şi refăcută cu o nouă palisadă în care s-a mai găsit piatră şi cărămidă, şi un drum de rond, care a avut însă aceeaşi soartă. Urme ale fortificaţiei au fost identificate încă din anul 1813, când începuse să se manifeste un interes tot mai mare pentru vestigiile arheologice. În urma campaniilor de săpături arheologice sistematice începute aici de arheologii arădeni în 1976 a fost scos la iveală un sit arheologic complex, cu cele mai vechi urme datând din paleolitic.
Alte urme de locuire datează din epoca bronzului, aşa cum demonstrează bogatul inventar arheologic scos la iveală în urma săpăturilor. Primele urme de fortificaţie descoperite datează din vremea dacilor, când a fost săpat un şanţ de apărare şi a fost ridicat un val de pământ bătut. În interiorul cetăţii au fost identificate urme de locuinţe iar inventarul deosebit al uneia dintre acestea au dus la presupunerea că aici se afla reşedinţa unui nobil local. Există indicii că fortificaţia dacică ar fi fost distrusă de romani. În interiorul fortificaţiei ridicate la începutul epocii medievale au fost descoperite mai multe locuinţe cu un inventar modest dar cu timpul, aşezarea a cunoscut o perioadă de prosperitate Fortificaţia de pământ a fost distrusă şi refăcută în mai multe rânduri.
Cetatea Tornea
Între mai vechile cetăţi Şiria şi Şoimoş, în partea de răsărit a localităţii Covăsânţ de la poalele Munţilor Zarand, pe vârful dealului Cioaca-Tornea, s-a mai construit o cetate care făcea parte din lanţul vechilor cetăţi de apărare a zonei. Acest punct fortificat construit mai târziu, probabil după marea invazie tătară, arată cât de important era drumul medieval care străbătea ţinutul din nordul Mureşului. Dacă râul era principala cale de comunicaţie pe apă pe care se transporta sarea încă din timpurile preistorice, drumul străjuit de cetăţi era principala rută comercială pe uscat, care aproviziona cele mai importante târguri ale comitatelor. Alături de cetatea Tornea a mai existat o fortificaţie de pământ, mai târzie, numită Hindec, care pare să fi apărat cetatea şi ale cărei urme se văd şi astăzi. Se ştie că în timpul bătăliei de la Mohács din 1526 cetatea era locuită. Ulterior a fost ocupată de turci şi, potrivit tradiţiei locale, a fost distrusă de aceştia. Din vechea cetate se mai văd astăzi ruinele turnului de apărare.
Cetatea Pâncota
La nord de Şiria, în estul oraşului Pâncota, se află o cetate de pământ destul de bine păstrată, cunoscută sub numele de “cetatea turcească”. Datată în secolul al XVI-lea, aceasta a fost construită pe locul unei aşezări şi cetăţi mai vechi, din epoca medievală timpurie, în care au fost identificate şi urmele unei vechi biserici şi un cimitir. Aşezarea era apărată de un val de pământ care a fost consolidat în epoca turcească iar în exterior cetatea era protejată de un şanţ. Ea este cunoscută încă din secolul al XIX-lea, când au fost întreprinse unele săpături de către amatori, care au descoperit ruinele bisericii şi câteva zeci de morminte dar au afectat mult cercetările sistematice efectuate în ultimii 15 ani.
