Mirosul de carne arsă de la Colectiv s-a întins peste întreaga Românie.
L-am simţit cu toţii până-n măduva sufletului. Flăcările nu au arătat cât de slab este statul, ci şi că mai sunt printre noi inşi şi inse care au colectiv-ul în propriul suflet. Flăcările orgoliilor şi obsesiilor le-au pârjolit orice urmă de autocenzură. Să înjuri doar pentru că ura este mai importantă decât compasiunea este la fel de sinistru ca şi cum ai buzunări mortul picat în stradă. Speranţa e în flăcările aprinse pe caldarâm de zecile de mii de români care au simţit că au murit şi ei puţin vineri noaptea. Pentru că au tăcut, pentru că au acceptat.
Pun pariu ca autorul articolului nu a simțit in realitate cum miroase un om ars. Altfel ar fi tăcut.
Ciochi stiu. De ce sa tac?
pentru ca vorbesti numai sa te aflii in treaba amice 🙂