TIMIȘOARA UITATĂ Caius Brediceanu, diplomatul timișean care a reprezentat România în toată lumea. Ce contribuție importantă a avut la ședința care a consfințit Marea Unire din 1918

Caius Brediceanu, cel de-al doilea fiu al lui Coriolan Brediceanu, s-a născut la Lugoj în 1879 şi alături de ceilalţi membri ai familiei sale a marcat, decenii de-a rândul, viaţa culturală, politică şi socială a oraşului natal. A fost atras de muzică din copilărie, la fel ca fratele său mai mare, Tiberiu, şi a început să studieze vioara, dar avea să se facă remarcat prin cariera sa de om politic şi diplomat.

A urmat clasele primare în oraşul natal, şi-a continuat studiile la liceul romano-catolic, apoi la gimnaziile germane din Sebeş şi Sibiu, iar ultimele două clase le-a urmat la liceul „Sf. Sava” din Bucureşti, unde l-a avut profesor pe renumitul filolog Ion Bianu, şi apoi la Iaşi. A început studiile universitare la Viena în 1896, la facultatea de medicină, când a intrat şi în societatea „România jună”. A abandonat însă studiile de medicină şi s-a înscris la facultatea de drept, la Viena şi Montpellier, iar în 1902 şi-a susţinut doctoratul în drept.

Participant la Marea Unire

După terminarea studiilor a revenit în Banat, optând pentru o carieră politică. Cum împărtăşea vederile tatălui său legate de mişcarea naţională şi de problemele sociale ale românilor, a început prin a sprijini candidatura acestuia în parlamentul de la Pesta, o dată cu reluarea tacticii activiste a Partidului Naţional Român. Unionist convins, a condus, împreună cu Aurel Cosma, delegaţia bănăţeană a celor 359 de participanţi oficiali la adunarea de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 şi a fost desemnat notar al şedinţei din Sala Unirii.

A fost ales în Marele Sfat Naţional şi a făcut parte din delegaţia care avea să înmâneze regelui Ferdinand actul Unirii, fiind apoi ales subsecretar de stat la compartimentul Externe al Consiliului Dirigent. La conferinţa de pace de la Paris din 1919 a făcut parte din delegaţia condusă de I.I.C. Brătianu, reprezentând interesele bănăţenilor şi ardelenilor în secţiunea pentru Transilvania condusă de Alexandru Vaida-Voevod.

Primul ministru bănăţean din Regatul României Mari

În primăvara anului 1921 a fost numit ministru plenipotenţiar în guvernul lui Take Ionescu, ca reprezentant al Ardealului şi Banatului, fiind primul ministru bănăţean din Regatul României Mari. În două legislaturi, în 1919 şi între 1926 şi 1927 a fost deputat din partea Partidului Naţional Român, devenit după fuzionarea cu Partidul Ţărănesc din Vechiul Regat, în 1926, Partidul Naţional Ţărănesc. În acei ani i-a oferit un ajutor considerabil lui Lucian Blaga, căsătorit cu sora sa, Cornelia, când ilustrul poet şi filosof câştiga extrem de puţin din ceea ce scria. Le-a oferit găzduire în casele sale din Cluj şi Lugoj şi l-a îndemnat pe Blaga să intre în diplomaţie.

Misiuni diplomatice

Caius Brediceanu a intrat, la rândul lui, în corpul diplomatic. În 1928, Nicolae Titulescu, care înţelesese înaintea multora importanţa ţărilor Americii Latine pe arena internaţională, l-a numit ministru plenipotenţiar la Rio de Janeiro, pentru Brazilia, Argentina – a doua mare ţară latino-americană cu care România a stabilit relaţii diplomatice în anii interbelici – şi Chile, cu care România avusese până atunci doar relaţii consulare. Ca urmare a eforturilor diplomaţiei româneşti, inclusiv prin trimisul extraordinar Caius Brediceanu, Brazilia a decis să deschidă şi ea o legaţie la Bucureşti.

Caius Brediceanu şi-a continuat cariera diplomatică la Vatican ca şef al legaţiei, a fost ministru plenipotenţiar la Viena, unde a găsit în arhive şi documente de familie legate de venirea Bredicenilor în Banat, pe vremea Mariei Tereza, iar apoi a fost trimis în misiune diplomatică la Helsinki.

S-a stins din viaţă în 1953, la vârsta de 74 de ani.

Surse foto: enciclopediaromaniei.ro, wikipedia.org, obiective-turistice.ro, bucurestiivechisinoi.ro